Eckhart Tolle - Noul Pământ (interviu)

Kathy Juline : In viziunea dumneavoastră despre un Nou Pământ, scopul vieţii implică ceea ce numiţi „acţiune trează”. Ce vreţi să spuneţi cu asta?

Răspuns: Cei mai mulţi oameni tratează momentul prezent ca şi cum ar fi un obstacol pe care trebuie să-l depăşească. Deoarece momentul prezent este însăşi Viaţa, acesta este un mod nebunesc de a trăi. In „acţiunea trează” există o completă aliniere internă cu momentul prezent şi cu ceea ce faci chiar acum. Atunci, „a face” nu este în primul rând un mijloc îndreptat către un scop, ci o deschidere pentru ca să vină în această lume conştiinţa. A te alinia pe tine însuţi cu Acum înseamnă a te alinia cu scopul universal, scopul întregului. Care este acesta? Naşterea şi înflorirea conştiinţei. Apoi, întregul te îndrumă în tot ceea ce gândeşti şi faci. Aşa cum am explicat în „Un Nou Pământ”, acţiunea trează se manifestă în trei moduri, în funcţie de circumstanţele şi natura activităţii. Acestea sunt acceptarea, bucuria şi entuziasmul (fiecare reprezentând o frecvenţă de vibraţie specifică a conştiinţei) . Dacă în ceea ce faceţi nu există niciuna dintre ele, atunci nu sunteţi aliniat cu scopul universal. Creaţi nefericire, adică suferinţă, într-o formă sau alta. Un mod de a defini ego-ul este, pur şi simplu, acesta: o relaţie disfuncţională cu momentul prezent. Ceea ce numesc “Un Nou Pământ ” – formele exterioare create prin acţiunea trează – se ridică pe masură ce mai mulţi oameni îşi dau seama că scopul lor este să-i permită conştiinţei să iasă la lumină, prin tot ceea ce fac.

I: Credeţi că omenirea este gata pentru această transformare?

R: DA. Văd semne că deja asta se întâmplă. Pentru prima oară pe planeta noastră există o trezire la scară mare. De ce nu? Dacă acum nu va exista o schimbare în conştiinţa umană, atunci ne vom distruge pe noi şi, probabil, şi planeta. Nebunia minţii egoiste colective, amplificată de ştiinţă şi tehnologie, aduce rapid specia noastră pe marginea prăpastiei. Evoluţie sau moarte – acum asta este singura noastră alegere. Luând în considerare doar lumea occidentală, estimez că aproape 10% din oamenii din America de Nord şi ţările din Vestul Europei se trezesc. Probabil că asta reprezintă o masă critică suficientă pentru a crea un Nou Pământ. Deci, transformarea conştiinţei se petrece cu adevărat, deşi asta nu apare la ştirile de seară. Dacă se petrece suficient de rapid? Acum, eu sper în viitorul omenirii mult mai mult decât atunci când am scris „Puterea prezentului”. De fapt, de aceea am scris cartea: nu eram sigur că omenirea va supravieţui. Acum simt diferit. Văd multe motive ca să fiu încrezător.

I: Spuneţi, în noua carte, că, pentru ca omenirea să facă această transformare, e nevoie să existe o schimbare de la conştienţa obiectelor la cea a spaţiului. Ne puteţi explica acest lucru?  

R: Spun că văd ivirea conştienţei spaţiului ca viitoarea treaptă în evoluţia omenirii. Prin conştienţa spaţiului înţeleg că, pe langă a fi pe deplin conştienţi (de percepţiile simţurilor, de gândurile, de emoţiile şi de tot ceea ce se petrece în vieţile noastre), există în acelaşi timp şi un curent subtil de conştienţă sau Prezenţă, ce operează în noi. Asta implică nu numai că suntem conştienţi de lucruri, precum obiectele şi oamenii din jurul nostru, ci şi că, în acelaşi timp, suntem conştienţi că suntem conştienţi. Suntem conştienţi de atemporalul EU SUNT, fără de care nu ar exista lumea. Putem percepe o linişte interioară alertă, în profunzime, în timp ce lucrurile se petrec la suprafaţă. Aceasta este nelimitatul. Aceasta este adevărata inteligenţă. Dacă în vieţile noastre ar exista doar conştienţa obiectelor, am rămâne prinşi în capcana limitării, a formei, care creează o aparenţă de separare. Intotdeauna încercăm să schimbăm forma sau să-i rezistăm, într-un fel sau altul. Cautăm salvarea în lumea formei. Dar, când suntem conştienţi de conştienţa spaţiului, conştienţi că suntem conştienţi, suntem eliberaţi de identificarea cu forma, care este ego-ul, şi atunci se ridică în noi un simţ al unităţii cu Totul şi cu Sursa.

I: Astfel, ataşamentul şi lupta sunt eliberate.

R: Aşa este, deoarece în conştienţa spaţiului nu există viitor, şi nici trecut. Există doar prezentul, şi acesta este întotdeauna liber. Asta este ceea ce budiştii numesc „vid” şi Iisus numeşte „plenitudinea vieţii”. E acelaşi lucru, mai degrabă non-lucru. Deoarece este o deschidere în dimensiunea verticală, care nu are limită, prezentul nu este niciodată limitat sau plin de probleme. Pentru a supravieţui, problemele au nevoie de timp, adică de trecut şi de viitor. Pe de altă parte, dacă lăsăm atenţia noastră să se deplaseze către trecut sau viitor, funcţionăm în dimensiunea orizontală, iar asta duce la o diferenţiere extinsă a formelor, ce derivă din construcţiile ego-ului. Intrarea în dimensiunea verticală necesită un grad mai înalt de Prezenţă. Prezentul trebuie să fie principalul punct de concentrare a atenţiei noastre. Bineînţeles că, pentru a funcţiona, avem nevoie de conceptul de timp, de exemplu pentru a pregăti acest interviu. Esenţa este să nu fim limitaţi doar la această dimensiune. Ridicarea conştienţei spaţiului – o schimbare de la conştienţa orizontală către cea verticală – este următoarea treaptă în evoluţia omenirii şi se petrece din ce în ce mai mult, pe măsură ce conştienţa noastră rămâne în momentul prezent.

I: Puteţi să ne sugeraţi unele moduri de a rămâne atenţi în prezent?

R: Un lucru pe care îl putem face este să observăm micile lucruri din jurul nostru, fiind atenţi la detalii precum păsările din copaci, florile din grădini – doar observaţi frumuseţea peste tot, chiar şi în lucrurile cele mai mici. A observa lucruri aparent nesemnificative necesită atenţie vigilentă. Aceasta este cheia. Este nelimitatul. Este chiar conştienţa. O altă practică utilă este să ne observăm respiraţia şi să respirăm conştient. Dacă ne observăm respiraţia, nu putem să ne gândim la altceva în acelaşi timp. Atenţia noastră este în momentul prezent, nu asupra grijilor trecute sau a planurilor de viitor. Doar respirăm, nu gândim. Deoarece practicarea meditaţiei respiraţiei ne scoate din activitatea de gândire, ea este un mod eficient de trezire. De fapt, deoarece respiraţia nu are o formă proprie, ea a fost în mod tradiţional echivalată cu spiritul, cu Viaţa Unică fără formă. In limba germană, cuvântul „atmen” înseamnă „a respira” şi derivă din „atman”, care în sanscrită se referă la esenţa noastră interioară cea mai profundă sau Sinele nostru universal.

I: De ce este de dorit să eliberăm mintea de gândire?

R: Gândirea sau, mai precis, identificarea cu gândirea naşte şi menţine ego-ul, care, mai ales în societatea noastră occidentală, se află în afara controlului. Ego-ul crede că este real şi încearcă din greu să-şi menţină supremaţia. Stările negative ale minţii, cum ar fi furia, resentimentul, frica, invidia, gelozia, sunt produse ale ego-ului. Când ego-ul este cel ce controlează, aceste stări ne apar ca fiind justificate şi, de asemenea, ca fiind cauzate de unii factori externi. De obicei, o altă persoană este vinovată de aceste sentimente. Totuşi, adevărata lor cauză nu se află în conţinutul vieţii noastre, ci chiar în structura minţii egoiste. Aceasta are nevoie de inamici, deoarece îşi defineşte propria identitate prin separare şi, astfel, pune accentul pe „diferitul” celorlalti. Din acest motiv, a lăsa ego-ul să controleze duce, în cele din urmă, la violenţă, luptă şi război. Asta e nebunie, dar ego-ul nu vede lucrurile în acest mod. Filmul „O minte minunată – A Beautiful Mind” exprimă clar cum mintea ne poate amăgi dacă nu suntem conştienţi că ne controlează. Este povestea adevărată a unui om care e un geniu, dar care este nebun – în acelaşi timp. Cei ce privesc filmul nu ştiu că este nebun până când şi el îşi dă seama de asta, pe măsură ce povestea se desfăşoară. Filmul subliniază că, atunci când devenim conştienţi de mintea noastră, nu ne mai identificăm cu ea. S-a ivit o nouă dimensiune a conştienţei. Nebunia se datorează gândirii fără conştienţă, iar gândirea fără prezenţa conştientă este modul în care ego-ul ne ţine prinşi.

I: Sugeraţi să schimbăm doar conţinutul gândurilor noastre, îndepărtându- l de negativitate, sau mai degrabă să încetăm activitatea de gândire?

R: Cu siguranţă că gândirea pozitivă este de preferat celei negative. Dar a fi în conştiinţa momentului prezent şi a practica conştienţa Prezenţei Divine este ceea ce Iisus spunea in Predica de pe Munte: „Nu luaţi gândul drept viaţa voastră”.  Din această „stare de Fiinţare” se naşte o mare creativitate. Indemnul „Schimbă-ţi gândirea!” poate fi înţeles cu adevărat ca spunându-ne să încetăm activitatea mentală constant agitată, ce este repetitivă, inutilă şi adesea negativă. In loc să gândim permanent, devenim tăcuţi şi liniştiţi şi devenim conştienţi că suntem conştienţi. Aceasta este realizarea lui EU SUNT, realizarea Fiinţei, identitatea esenţei noastre. Când suntem înrădăcinaţi în aceasta, gândirea devine slujitorul conştienţei, mai degrabă decât o activitate de auto(ego)servire. Gândirea devine creatoare, plină de forţă.

I: Vorbiţi în carte despre corpul-durere, atât cel personal, cât şi cel colectiv. Ce înţelegeţi prin acesta?

R: Corpul-durere este termenul meu pentru acumularea unor vechi dureri emoţionale, pe care aproape toţi oamenii le poartă în câmpul lor energetic. Il văd ca o entitate psihică semiautonomă. El constă din emoţii negative care nu au fost privite în faţă, acceptate şi apoi eliberate în momentul în care au apărut. Aceste emoţii negative lasă un reziduu de durere emoţională, care este înmagazinat în celulele corpului nostru. De asemenea, există un corp-durere colectiv, ce conţine suferinţa nenumăratelor fiinţe umane, de acum şi din toată istoria noastră. Corpul-durere are o etapă inactivă şi una activă. Periodic, el devine activ şi atunci caută mai multă suferinţă pentru a se hrăni. Dacă nu sunteţi absolut prezenţi, vă acaparează mintea şi se hrăneşte cu gândirea negativă şi experienţele negative trăite, dramele din relaţiile voastre. Aşa s-a perpetuat de-a lungul istoriei umane. Un alt mod de a descrie corpul-durere este acesta: dependenţa de nefericire.

I: Puteţi să ne sugeraţi o modalitate de a elimina corpul-durere?

R: Il eliberăm tăind legătura dintre el şi procesele de gândire, astfel încât să nu-l mai hrănim cu gândirea noastră. Orice gând negativ are o frecvenţă similară cu corpul-durere şi astfel îl hrăneşte. El nu se poate hrăni cu gânduri pozitive. Atunci când acesta nu mai conduce dialogul intern al gândirii noastre necontrolate, devenim direct conştienţi de el. Simţim emoţia în corpul nostru şi aducem atenţia către ea – Lumina conştienţei. Atunci, vechea emoţie este transformată în conştiinţă, în acelaşi fel în care un foc transformă totul în el însuşi. Astfel, dez-identificarea de emoţie şi simpla prezenţă în momentul de Acum este modul de a opri ciclul de recreare constantă a experienţelor dureroase.

I: Frica pare că se află în spatele celor mai multe dintre emoţiile negative. Cum poate fi ea eliberată? Vorbiţi de un proces de dez identificare. Cum funcţionează acesta?

R: Frica se naşte prin identificarea cu forma: o posesiune materială, un corp fizic, un rol social, o imagine de sine, un gând, o emoţie. Se naşte din neconştientizarea dimensiunii interioare fără formă a conştiinţei sau spiritului, care este esenţa a cine sunteţi. Sunteţi prinşi în conştienţa obiectelor, neconştientizând dimensiunea de spaţiu interior, care este el însuşi libertate adevarată. Orice gând de frică se referă la viitor, la ceva care trebuie sau poate să se întâmple. Cei mai mulţi oameni sunt familiarizaţi cu „filmele mentale” care cauzează stres şi anxietate şi îi ţin treji noaptea, în timp ce corpul stă întins într-un pat cald şi confortabil. In momentul în care recunoaşteţi un gând de frică drept ceea ce este, adică o activitate mentală inutilă şi autodistructivă, începeţi să vă dez-identificaţi de el. Atunci Conştienţa sau Prezenţa preiau controlul. Nu spun că nu mai gândiţi, ci că nu mai confundaţi gândirea cu cine sunteţi cu adevărat. Gândirea devine înrădăcinată în conştienţă, mai degrabă decât să fie autonomă şi să-şi servească sieşi, adică ego-ului. Fiecare corp-durere conţine foarte multă frică, deoarece frica este emoţia negativă primordială. Cum lucrăm cu asta? Din nou, recunoaşteţi corpul-durere ca fiind o acumulare de emoţii vechi. De îndată ce aţi recunoscut asta, el nu mai poate să vă preia mintea, să se hrănească cu gândurile voastre negative şi să controleze dialogul vostru interior şi ceea ce spuneţi şi faceţi. De îndată ce s-a ivit corpul-durere, nu vă luptaţi cu el sau nu-i opuneţi rezistenţă. El este parte a calităţii de a fi a momentului prezent, cu care întotdeauna trebuie să fiţi în aliniere interioară. Astfel, îi permiteţi să fie acolo. Dacă nu mai hrăniţi corpul-durere, acesta îşi pierde încărcătura energetică, iar emoţia negativă trece printr-o transmutare.

I: In cartea dumneavoastră vorbiţi de dorinţa neîncetată a ego-ului şi de nevoia sa insaţiabilă de mai mult. Totuşi, anumite lucruri pe care le dorim nu ar putea fi considerate valoroase, precum dorinţa de a deveni o persoană mai bună?

R: Dorinţa de a deveni o persoană mai bună se referă adesea la a vrea să îmbunătăţesc modul în care mă simt pe mine însumi, mă văd pe mine sau cum sunt privit de ceilalţi. Are de-a face cu crearea imaginii mentale, adică a ego-ului. Bineînţeles că asta include dorinţa de a deveni iluminat sau spiritual. Trezirea sau realizarea spirituală este descoperirea că nu trebuie să-ţi mai adaugi nimic pentru a fi pe deplin tu însuţi. Nu e nevoie să încerci să devii bun, ci să-i permiţi bunătăţii, care este în tine, inerentă Fiinţei tale şi inseparabilă de cine eşti, să iasă la lumină.

I: Spuneţi că, pe masură ce oamenii se trezesc la sinele lor adevărat şi la scopul vieţii lor, se creează un Nou Pământ. Cum arată acesta?

R: Nu doresc să speculez referitor la caracteristicile Noului Pământ, dar, orice este, ar fi o manifestare exterioară a Noului Rai, tărâmul interior al conştiinţei. El se va ridica din conştiinţa trezită, care este nelimitată şi liberă de iluziile ego-ului. In Biblie se găsesc indicii despre cum va fi Noul Pământ. De exemplu, se spune că „lupul va sălăşlui cu mielul”. Un mod de a înţelege asta este că ceea ce percepem ca realitate exterioară e una cu conştiinţa umană colectivă şi o reflexie a acesteia. Astfel, o schimbare în conştiinţă va schimba nu numai lumea pe care o creăm, ci şi întregul nostru mod de percepere a realităţii. Pe măsură ce oamenii se trezesc din visul identificării cu forma, conştiinţa poate începe să creeze forme fără să se piardă pe sine în ele. Este realizată adevarata esenţă a cine este fiecare dintre noi. Venirea unui Nou Rai şi a unui Nou Pământ, prezisă atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament, este o metafora potrivită pentru această schimbare în conştiinţă. Totuşi, această schimbare nu reprezintă o stare viitoare care trebuie să fie realizată sau în care trebuie să credem. Chiar în acest moment se naşte, în fiecare dintre noi, un Nou Rai şi un Nou Pământ.

Deci, trezirea la scopul vieţii voastre nu este să încercăm să privim spre viitor şi să aşteptăm acolo împlinirea, ci să rămânem în moment, permiţându-i ego-ului să se dizolve.  Scopul intern al vieţii noastre este fundamental şi scopul nostru interior este să ne trezim, să fim conştienţi. In orice facem, starea noastră de conştienţă este factorul fundamental. 

    - Eckhart Tolle – din cartea Un Nou Pământ

        Drum drept spre Lumină !

Sursa:
http://burebista2012.blogspot.ro/2015/11/eckhart-tolle-noul-pamant-interviu.html