Gandeste Pozitiv ... Fii Informat: iunie 2017

Vizualizari

Etichete !

marți, 27 iunie 2017

KUNDALINI – uriaşa energie latentă a fiecărei fiinţe umane (II)


                                                                                                    de prof. yoga Dan Bozaru


Fenomenele declanşate de trezirea energiei KUNDALINI sunt complexe. Clasificarea lor în fenomene motorii, senzoriale, interpretative şi non-fiziologice ne poate ajuta să identificăm uimitoarele experienţe care însoţesc trezirea şi amplificarea energiei KUNDALINI atât la iniţiaţi cât şi la profani.
    Fenomenele motorii
Mişcări automate ale corpului şi posturi
Mişcările cunoscute în terminologia yoghină sub numele de „KRIYAS” (acţiuni), sunt spontane deşi persoana în cauză poate fi capabilă să împiedice apariţia lor. Pot afecta orice parte a corpului, inclusiv ochii. Mişcările pot fi line şi sinuoase, spasmodice şi bruşte sau vibratorii. Ele merg de la contracţia unui muşchi până la convulsii prelungite. Uneori corpul se aşează spontan în anumite poziţii, unele foarte dificile, iar în anumite cazuri chiar în posturi yoghine (ASANAS, MUDRAS). Este posibil ca o persoană să realizeze astfel de posturi fără o cunoaştere prealabilă a practicilor yoghine. Aceste mişcări automate includ, de asemenea, plânsete spontane, râsete, ţipete sau fluierături.
  Când i se trezea Kundalini, Sfânta Therese de Lisieux realiza salturi acrobatice
În autobiografia sa, Sfânta Therese de Lisieux (1873-1897) descrie cum a trăit o experienţă similară trezirii lui KUNDALINI. La vârsta de 10 ani, Therese a devenit elevă la Mănăstirea Carmelitelor. Câteva luni mai târziu a început să simtă manifestarea constantă a unor migrene. Într-o seară, corpul său a început să tremure, fără să îl poată controla. Aceste tremurături au continuat timp de o săptămână, neputând fi oprite de niciun tratament. Nu erau însoţite de febră şi la un moment dat au dispărut la fel de misterios cum apăruseră.
După alte câteva săptămâni, a fost copleşită de un amestec ciudat de halucinaţii şi convulsii. Părea că ar fi fost în delir, plângând şi ţipând sub impresia unor viziuni pe care doar ea le avea. Se zvârcolea violent, lovindu-se cu capul de marginile patului. Aceste „convulsii” care uneori semănau cu contorsiunile unui gimnast, o aruncau din pat. Erau mişcări de rotaţie sau salturi care depăşeau cu mult flexibilitatea normală a corpului. Spre exemplu, spontan se sălta din genunchi şi se aşeza pe cap (în YOGA această poziţie se numeşte SHIRSHASANA – „postura statului pe cap”), fără să folosească mâinile. Remarcabil este faptul că în urma acestor contorsiuni şi rotaţii bizare ale corpului Therese nu era niciodată rănită. Nici chiar atunci când plonja în cap pe duşumea sau se lovea de tăblia patului nu avea nicio urmă de lovitură.
Aceste manifestări au durat cam două luni. Therese susţinea că niciodată nu şi-a pierdut cunoştinţa, nici chiar în timpul acelor „ameţeli” sau leşinuri, numai că nu îşi putea controla deloc corpul. Sfânta Therese a fost supravegheată constant de un medic competent, care însă n-a fost capabil să o ajute şi a recunoscut sincer că era dezorientat de simptomele ei. El a susţinut ferm că nu era isterie.
Privind retrospectiv, putem recunoaşte în toate acestea simptomele trezirii spontane a lui KUNDALINI. Câţi alţi sfinţi n-au trecut prin experienţe similare, pentru care nici medicina, nici alte ştiinţe exacte n-au avut o explicaţie satisfăcătoare!
   Moduri neobişnuite de respiraţie
După teoria yoghină, forţa vitală (prana) circulă prin tot corpul. Prana este asociată foarte strâns cu respiraţia, care este mecanismul prin care forţa vitală intră, circulă şi apoi părăseşte trupul. Yoghinul – şi în special HATHA-yoghinul – urmăreşte să îşi controleze fluxul respiraţiei pentru a-şi armoniza energiile în fiinţă şi a-şi mări vitalitatea. Toate acestea pregătesc corpul pentru desfăşurarea procesului spiritual, adică trezirea lui Kundalini, care altfel poate avea efecte secundare purificatoare neplăcute.
Tehnica yoghină de control asupra forţei vitale este cunoscută sub numele de „PRANAYAMA” – „PRANA” înseamnă „VIAŢĂ”, iar „AYAMA” înseamnă „extindere”, „prelungire”.Termenul „PRANAYAMA” este adesea tradus prin „controlul respiraţiei”, aceasta fiind transportorul forţei vitale.
În cazul trezirii spontane a lui KUNDALINI pot apărea moduri neobişnuite de a respira, cum ar fi respiraţia rapidă, respiraţia superficială, respiraţia adâncă sau retenţia prelungită. Ca şi în cazul altor KRIYAS-uri, aceste modificări spontane ale modului obişnuit de a respira pot provoca o mare anxietate atunci când structura fizică şi cea subtilă a persoanei în cauză sunt impure.
Oricum, unii yoghini avansaţi recomandă folosirea tehnicilor de PRANAYAMA ca modalitate de accelerare a ascensiunii lui KUNDALINI.
    Paralizie
În timpul meditaţiei profunde, corpul rămâne uneori încremenit într-o anumită poziţie. Este vorba de o incapacitate de mişcare a trupului, care se poate prelungi mai mult timp. În anumite cazuri „paralizia” poate înceta, când i se explică persoanei care este cauza, reducându-i până la eliminare teama intensă faţă de procesul trezirii lui KUNDALINI prin suport emoţional şi încurajări. Paralizia poate apărea datorită unei stări accentuate de slăbiciune fizică, sub influenţa trezirii energiei lui KUNDALINI.
    Fenomene senzoriale
    Senzaţii de mâncărime
Acestea pot apărea la nivelul pielii sau în interiorul trupului, cel mai adesea la picioare sau în zona pelviană şi se deplasează spre spate, gât şi creştetul capului, apoi în jos, spre frunte, faţă, gât şi abdomen unde încetează. Circuitul este rareori în această ordine, dar atunci când este, poate fi considerat ca un fenomen generat de trezirea lui KUNDALINI.
    Senzaţii de cald şi rece
Senzaţia de temperaturi extreme, afectând atât părţi din trup, cât şi ansamblul acestuia, este tipică în procesul trezirii lui KUNDALINI. Ca şi mâncărimile şi furnicăturile, se mişcă prin trup, dar nu întotdeauna într-un mod cunoscut şi aşteptat. Aceste senzaţii de cald şi rece pot fi manifestări obiective şi pot fi conexe cu unele fenomene paranormale.
    Sufita Irina Twedie şi-a văzut corpul alcătuit dintr-o lumină lichidă rece
Irina Twedie, care a fost eleva unui învăţător indian sufit, vorbeşte în autobiografia sa spirituală despre trezirea lui KUNDALINI, care îi provoca diverse simptome: „Uneori simţeam interior curenţi de foc, alteori tremurături reci alergând de-a lungul coloanei, val după val sau prin picioare, braţe şi abdomen, ca şi cum întreaga mea fiinţă ar fi fost încărcată de electricitate.” În altă zi notează: „N-am putut dormi toată noaptea. Sângele mi-a devenit luminos şi l-am văzut cum circulă prin corp. Treptat am devenit mai conştientă şi mi-am dat seama că nu era sânge ceea ce vedeam eu, ci lumină, o lumină alb-albăstruie care a ieşit din trup şi a reintrat prin diferite puncte. Fiind mult mai atentă, am văzut că erau foarte multe puncte de lumină, care formau o ţesătură luminoasă ce înconjura corpul şi îl străbătea. Era o viziune nouă pentru mine şi foarte frumoasă. Nu vedeam niciun os, doar corpul alcătuit dintr-un ţesut de lumină. Curând am simţit că trupul îmi este ca de foc. Această lumină lichidă, deşi era rece, totuşi mă ardea şi curenţii de lavă fierbinte îmi curgeau prin fiecare nerv ori fibră, din ce în ce mai repede, din ce în ce mai luminoasă, sclipind, extinzându-se şi contractându-se. Nu puteam face altceva decât să privesc neputincioasă şi să simt cum căldura devenea din ce în ce mai puternică… Ardeam de vie”.
    Lumini interne şi viziuni
În procesul trezirii lui KUNDALINI poate apărea o mare varietate de experienţe luminoase. Swami Muktananda aminteşte de viziunea unei lumini roşii de mărimea corpului, a punctelor albe şi negre şi a „perlei albastre”, de forma unui bob de linte, în care el vedea matricea universală.
Acestea sau alte lumini similare sunt uneori „văzute” ca luminând anumite zone ale corpului, cum ar fi coloana vertebrală sau interiorul creierului. Sunt cazuri în care lumina internă este asociată cu capacitatea de a vedea într-o cameră întunecată ca şi cum aceasta ar fi iluminată. Sunt cazuri în care alţii percep aura sau haloul de lumină din jurul unui mistic iluminat. Se consideră că viziunile luminoase ar fi cel mai important criteriu pentru a determina dacă o experienţă este „cosmică” sau nu.
   Gopi Krishna îşi percepea craniul umplut de o radiaţie indescriptibilă
Manifestare luminii poate fi denumită constanta universală a trăirii spirituale sau mistice. Ea este, de asemenea, asociată cu ascensiunea lui KUNDALINI în SAHASRARA. Iată cum descria Gopi Krishna (1971) fenomenul: „Ori de câte ori îmi îndrept ochiul mintal către fiinţa mea interioară, percep invariabil o lumină intensă înăuntrul şi înafara capului, într-o continuă şi constantă vibraţie, ca şi cum o substanţă strălucitoare şi extrem de subtilă ar urca pe coloană şi s-ar răspândi în şi dincolo de craniu, umplându-l şi înconjurându-l cu o radiaţie indescriptibilă.”
Swami Muktananda descrie un fenomen similar: „Am privit în jur. În toate direcţiile se întindeau flăcările unui incendiu. Întregul cosmos ardea… Am văzut o strălucire orbitoare înăuntrul şi în afara capului meu şi m-am înspăimântat.”
   Sunete interioare
Sunetele percepute intern includ o varietate de zgomote caracteristice, cum ar fi: fluierături, vuiete, sunete de flaut. Aceste experienţe fonice au fost semnalate în cele mai multe cazuri de o trezire a lui KUNDALINI. Literatura yoghină, în special textele sanscrite referitoare la HATHA-YOGA, conţin numeroase referinţe despre acest fenomen şi unele chiar oferă o clasificare precisă a acestor sunete, mergând de la grosiere la subtile şi sfârşind cu „sunetul transcendent” numit „NADA”. Acest sunet mistic este cunoscut şi ca silaba sacră AUM.
   Durere
Unele dintre efectele fenomenului KUNDALINI sunt foarte evidente. Durerea este unul dintre acestea. Senzaţiile dureroase apar în regiunea capului, ochilor, coloanei, dar şi în alte părţi ale corpului. Ele pot debuta brusc, aparent fără nicio cauză, pentru ca să dispară la fel de brusc şi misterios după o perioadă de timp de la câteva secunde la ore şi zile. S-a constatat că durerea care însoţeşte ascensiunea energiei KUNDALINI ar putea fi cauzată de rezistenţa – conştientă sau inconştientă – opusă procesului. Durerea poate apărea, de asemenea, când KUNDALINI întâlneşte un blocaj energetic în corp.

   Fenomene interpretative
   Emoţii neobişnuite sau extreme
În timpul ascensiunii energiei KUNDALINI apar sentimente de extaz, beatitudine, pace, dragoste, devoţiune, bucurie şi armonie cosmică, aproape la fel de rapid ca şi cele de profundă teamă, anxietate, confuzie, depresie şi chiar ură. În general, mai ales în primele stadii ale procesului, orice emoţie normală poate fi experimentată cu mai mare intensitate decât de obicei. În stadii mai avansate tind să predomine sentimente de extaz, pace şi iubire.
   Distorsiuni ale procesului gândirii
Gândirea poate fi accelerată, încetinită sau chiar inhibată. Gândurile pot părea dezechilibrate, ciudate sau iraţionale. Omul se poate simţi în pragul nebuniei, poate intra în nişte stări de transă sau poate deveni impulsiv simţindu-se confuz sau dezaxat. Cineva care timp de zece zile a practicat meditaţia budistă „VIPASSANA” timp de 18 ore pe zi spunea că subtilitatea, complexitatea, şirul infinit şi puterea ademenitoare a fanteziilor pe care le creează mintea par imposibil de înţeles în mod profund. „Puterea şi universalitatea acestor dialoguri interioare şi fantezii m-au uluit, dându-mi seama cât de inconştient am fost de ele în timpul vieţii normale”.
Procesul trezirii lui KUNDALINI, ca şi meditaţia profundă răscoleşte subconştientul sau face ca persoana să se confrunte exact cu acele fenomene psihice la care s-ar fi aşteptat cel mai puţin.
   Detaşare
Fiinţa care experimentează ascensiunea lui KUNDALINI simte la un moment dat că poate observa de la distanţă propriile sale gânduri, sentimente şi senzaţii. Această conştiinţă-martor nu este pur şi simplu o răceală, o distanţare sau o retragere anxioasă, ci observatorul se experimentează pe sine, neidentificat cu activităţile sale mentale. În expresia sufită „focul separaţiei” şi în conceptul de „clarvăzător” (DRASTHTRI) din YOGA lui Patanjali se face aluzie la această condiţie. Ea nu interferează în mod obişnuit cu funcţionalitatea normală a individului.
   Disociere
Starea de detaşare sau de conştiinţă martor este obţinută prin încetarea identificării sinelui cu procesele mentale, care presupun o implicare activă. Această stare de detaşare poate fi tulburată când apar profunde rezistenţe psihologice: teamă, confuzie, presiuni sociale sau de altă natură. În acest caz, starea de detaşare poate fi însoţită de isterie sau o stare asemănătoare cu schizofrenia. De asemenea, individul se poate identifica în mod egotic cu trăirile declanşate de energia KUNDALINI, aceasta conducând, de exemplu, la iluzia că este ales de Divin pentru vreo mare misiune. Dezechilibrele de acest gen, de regulă, pot fi eliminate cu timpul, printr-o atmosferă de încurajare şi susţinere.
   Privire focalizată (unificată)
Swami Mukatananda spunea, referitor la acest aspect, că privirea i s-a orientat gradat în sus şi s-a focalizat în AKASHA (spaţiul) din SAHASRARA, după care ochii lui vedeau ca unul singur, în loc să vadă separat. El a descris apoi o stare în care ochii săi păreau întorşi către înăuntru, dar şi către în afară, „văzând” atât imaginile interne, cât şi pe cele exterioare.
Din alte experienţe s-a putut constata că ochii par să se mişte separat, iar pupilele sunt simţite ca nişte găuri care sfredelesc capul şi care se întâlnesc în centru; privirea se schimbă, se ascute şi se concentrează către un punct care se mişcă fără încetare, urmând traiectorii surprinzătoare, diferite una de alta, ca şi cum s-ar naşte mereu dintr-o nouă sursă. Este ca şi cum un ochi intern, un vechi focar al conştiinţei care se extinde uniform şi dintr-o dată în toate direcţiile, fără limite, focar care a fost dintotdeauna acolo, ar fi reactivat. Probabil că la acest ochi intern se referă şi textul biblic din Luca II:34: „Lumina trupului este ochiul; de aceea, când ochiul tău este unul, trupul este şi el plin de lumină.” Într-o ediţie mai recentă a Bibliei, cuvântul „unul” (singurul) a fost schimbat cu „sănătos”, „nevătămat”, „întreg”, care este o reinterpretare exoterică a unei experienţe esoterice esenţiale.
Conceptul de „unul” este întâlnit şi în mitologia greacă: singurul ochi al ciclopilor; se crede însă că Odiseu, prin activarea „celui de al treilea ochi”, arată opoziţia sa la orice privire omenească.
„Al treilea ochi” este localizat iconografic în mijlocul frunţii, dar se spune că adevăratul său loc este în inima creierului. Deci, privirea unificată are multe aspecte, dar în acest context este înţeleasă ca o schimbare în funcţionalitatea vizuală.
   Experienţa „trupului mare”
Câteodată, ascensiunea lui KUNDALINI este însoţită de senzaţia de a avea corpul mai mare decât în realitate.
   Maestrul taoist Yin Shih Tsu credea că are 4 metri înălţime
Lu K’uan Yu, alias Charles Luk, relata în 1914 cum maestrul taoist Yin Shih Tsu a simţit fierbinţeala urcând de la baza coloanei spre creştetul capului, coborând apoi de-a lungul feţei şi a gâtului, până în zona stomacului. Întregul lui trup se răsucea şi se contorsiona. Avea migrene, iar partea de sus a trupului părea că se întinde, astfel că el se simţea ca şi cum ar fi avut patru metri înălţime. Acest fenomen este cunoscut în scripturile budhiste ca „marele trup”.
         Fenomene non-fiziologice
   Experienţe de decorporalitate
Experienţele de ieşire din corp (fenomene OBE) implică senzaţia subiectivă de părăsire a corpului fizic, ca o identitate conştientă fără formă, dar şi ca o contraparte suprafizică („dublul eteric” sau „corp astral” etc.). Fenomenul a intrat în atenţia instituţiilor medicale prin numărul mare de pacienţi care declarau că au avut această experienţă în timpul anesteziei sau în alte stări de inconştienţă induse. Medicina tratează cazurile de decorporalitate ca halucinaţii sau iluzii. Parapsihologii au făcut încercări de a stabili natura obiectivă a acestor experienţe.
Noi ştim că aceste călătorii în straturile ascunse ale realităţii au un efect pozitiv, deschizând noi orizonturi creşterii spirituale.
   Percepţii psihice
Capacitatea de a obţine informaţii prin alte căi decât cunoscutele senzaţii fizice este frecvent întâlnită la persoanele la care energia KUNDALINI este activă. Asemenea experienţe paranormale, dacă sunt confirmate, pot fi trecute în categoria „extrasenzoriale”, ca şi OBE, cerând explicaţii care merg dincolo de modelele neurofiziologice actuale.
În unele cazuri, aceste percepţii psihice sunt în mod clar rezultatul trezirii lui Kundalini. Cel mai des, ele preced trezirea. Aceasta poate indica faptul că ascensiunea lui KUNDALINI se declanşează mai uşor la cei care sunt în mod natural mai sensibili.
   Thomas Wolfe a rezolvat problema înainte ca aceasta să i se fi dictat
W. Thomas Wolfe, un programator de computere, relata în anul 1978 cum la vârsta de 12 ani a experimentat un fenomen curios, care semăna cu o primă trezire de KUNDALINI. În acel moment el participa la o întrecere rapidă. Când profesorul a început să citească prima problemă, Wolfe a simţit o excitaţie ciudată şi trupul său a început să vibreze „din interior”. Apoi, relatează el, „am observat o strălucire prin mine şi în jurul meu, o lumină intensă, cum n-am mai văzut niciodată. Trăiam un sentiment de bine interior, dătător de viaţă.”
Thomas a dat rezultatul înainte ca profesorul să termine de dictat problema. Până atunci nu arătase niciodată aptitudini speciale pentru calcularea rapidă şi, când i s-a cerut să explice cum a ajuns la rezultatul corect aşa de repede, n-a fost capabil să o facă. El a continuat să dea răspunsuri corecte şi a câştigat întrecerea aceea şi alte câteva în următorii ani.

Pe la 17 ani această abilitate, care i se părea misterioasă, s-a pierdut. În 1974, Wolfe a început să practice meditaţia şi astfel a experimentat din nou trezirea lui KUNDALINI. La începutul lui februarie 1975, Thomas a fost obiectul următoarei experienţe: „Abia mă întinsesem pe spate şi aşteptam să vină somnul, când am început să văd o lumină pulsând în zona din mijlocul frunţii (ochiul minţii). Puţin după aceea, undeva adânc în mine s-a născut o îndoială. Mă întrebam dacă experienţa ar trebui lăsată să continue. Îndoiala s-a spulberat imediat şi am înţeles că nu trebuia să opresc procesul care se derula deja. Toate acestea le-am înţeles spontan, fără cuvinte. Imediat lumina s-a intensificat şi m-a pătruns cu totul. Nu mai puteam înţelege nimic din desfăşurarea procesului. Intensificarea luminii era acompaniată de multe sunete ciudate, puternice, dar plăcute. Nu puteam înţelege de unde proveneau. În acelaşi timp, am simţit un curent electric puternic între creştetul capului şi frunte, terminându-se chiar deasupra sprâncenei drepte. Acest sentiment era chiar plăcut, aproape sexual… După o perioadă de confuzie iniţială, lumina s-a modificat total. Dintr-o lumină difuzând la întâmplare, s-a transformat într-o formă holografică, de mingi mari şi luminoase… Trupul meu, cu care m-am identificat toată viaţa, a devenit un imens balon luminos.”
   Simţea la baza coloanei o fiinţă vie
 Această trezire a lui KUNDALINI a fost urmată de o suită de visuri arhetipale şi experienţe psihice, incluzând abilitatea de a „transmite” sau ceea ce Wolfe numeşte „efect satsang”. Acest cuvânt hindus „satsang”, care derivă din sanscritul „SAT-SANGA”, înseamnă literal „compania adevărului” sau „conexiunea cu realul” şi se referă, în general la practica tradiţională în care te afli în prezenţa unui maestru trezit spiritual sau iluminat; simpla prezenţă a acestuia are asupra celorlalţi efectul unei treziri spirituale.
Acest efect „satsang” sau contact psihic apare şi în situaţii obişnuite. Cu toţii suntem influenţaţi de starea psihică a altora, ceea ce se poate verifica foarte uşor când suntem în compania unei persoane bolnave sau depresive, care tinde să atragă o parte din energia noastră. Tot astfel suntem influenţaţi şi benefic, atunci când ne aflăm lângă o persoană fericită. Acest efect apare şi în cazul unei persoane cu KUNDALINI trezită, starea ei având un efect remarcabil asupra altora.
Simptomele lui Wolfe au continuat să se manifeste. La începutul lui aprilie, în acelaşi an a trăit mai multe fenomene clasice acţiunii lui KUNDALINI. El scria: „Am fost luat prin surprindere de o puternică împunsătură şi o pocnitură înfundată undeva înăuntru, la baza coloanei. Un gând comic mi-a venit când a început mişcarea: parcă mă lovea o veveriţă încercând să iasă. Era ca şi cum aş fi stat aşezat pe o fiinţă vie. Curând stomacul meu a devenit foarte fierbinte şi am început să transpir. Această senzaţie de la baza coloanei vertebrale a persistat în următoarele zile. La sfârşitul lunii, o arşiţă necruţătoare – un adevărat incendiu – a început să se mişte încet pe deasupra întregului meu cap”. Auzea zgomote puternice şi simţea o presiune în cutia craniană. A continuat să vadă lumini, inclusiv punctul albastru descris de Swami Muktananda. Apoi KUNDALINI a determinat tot felul de mişcări corporale spontane. Un an mai târziu Wolfe a fost spitalizat.
La începutul lui 1977, aceste fenomene au început să diminueze în timpul meditaţiilor şi, după câteva luni, efectele secundare neplăcute ale manifestării lui KUNDALINI au dispărut. Când a reluat practica meditaţiei, şi-a reconsiderat scopul: nu mai aspira la experienţe psihice şi viziuni spirituale, realizând că nu acestea îi pot aduce realizarea spirituală. A descoperit adevărul auto-transcendenţei. „Micuţul «eu» trebuie să se dizolve, să dispară, iar aceasta nu se poate forţa. Este ceea ce rămâne atunci când renunţi şi te abandonezi faţă de ceea ce va fi.”
     Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 10

miercuri, 21 iunie 2017

KUNDALINI – uriaşa energie latentă a fiecărei fiinţe umane (I)


                                                                          de profesor yoga Dan Bozaru


  KUNDALINI este energia care se află într-o stare latentă în trupul uman, la baza coloanei vertebrale. Când această forţă este „trezită”, ea ţâşneşte în sus sau în jos (dacă SADHAKA, adică aspirantul la spiritualitate, realizează SHIRSHASANA – postura statului pe cap), de-a lungul axului central al corpului (coloana vertebrală) către coroana sau lotusul din creştet (SAHASRARA). Tradiţia tantrică menţionează existenţa a şapte centri energetici (CHAKRA-e), nivele care marchează totalitatea etapelor sau fazelor în procesul de creaţie. Când KUNDALINI se ridică din plan în plan primeşte diverse nume, conform CHAKRA-ei în care se stabileşte pentru o perioadă de timp. De exemplu, în CHAKRA inimii (ANAHATA) i se mai spune şi HAMSA, iar în CHAKRA din mijlocul frunţii (AJNA) este numită BINDU. Uneori KUNDALINI ascensionează astfel încât trece dincolo de creştetul capului. Odată ajunsă aici, determină apariţia unei stări mistice de conştiinţă, de extaz indescriptibil, în care dualitatea încetează.
KUNDALINI rezidă în trupul fiecărui om în aspectul de Putere Transcendentală care precede şi pătrunde întregul Macrocosmos. Această putere există pretutindeni în Univers. Materia, viaţa, conştiinţa şi supraconştiinţa nu sunt decât grade diferite (şi care prezintă diferite frecvenţe de vibraţie) ale revelării puterii adormite, KUNDALINI. Chiar şi într-un atom de materie există KUNDALINI „încolăcită” în nucleu. Puterea divină (MAHA VIDYA) îmbracă forma sufletelor individuale, limitându-se pe sine în timp şi spaţiu, dar şi forma materiei, înfăşurându-se în ea însăşi, sau, altfel spus, devenind adormită. La realizarea stării de transcendenţă, însă, se ajunge doar când KUNDALINI ascensionează pe deplin de la bază către locul său ideal din creştetul capului sau dincolo de acesta.
   Activează temporar fiecare centru şi ascensionează absorbindu-şi energia
La fel ca toate vechile învăţături spirituale ale lumii, TANTRA YOGA priveşte fiinţa umană ca pe o reflexie fidelă a macrocosmosului. Puterea universală, neîngrădită, nelocalizată este prezentă în fiinţa umană într-un loc care corespunde regiunii anale şi care este asociat cu elementul pământ, simţul mirosului şi cu distribuirea generală în corp a forţei vitale (PRANA). Când KUNDALINI se ridică către creştet este experimentată beatitudinea şi este percepută o lumină foarte intensă. Lumina care însoţeşte trezirea lui KUNDALINI este una din constantele experienţei spirituale revelate de misticii tuturor tradiţiilor religioase.
În 1971, Gopi Krishna a confirmat următoarele: „Ori de câte ori îmi îndrept ochiul cunoaşterii mentale către fiinţa mea interioară, percep invariabil o lumină intensă înăuntrul şi în afara capului, într-o continuă şi constantă vibraţie, ca şi cum o substanţă strălucitoare şi extrem de subtilă ar urca pe coloană şi s-ar răspândi în şi dincolo de craniu, umplându-l şi înconjurându-l cu o radiaţie indescriptibilă”.
Energia KUNDALINI, trezită fiind, poate ascensiona de-a lungul celor trei canale: SUSHUMNA – central şi celelalte două încolăcite în jurul său – IDA şi PINGALA, care se unesc în AJNA CHAKRA. După explicaţiile tradiţionale, canalul drept are o funcţie de încălzire a corpului, în timp ce canalul stâng îl „răcoreşte”. În planul fiziologic, aceste trasee energetice corespund celor două sisteme nervoase, simpaticul şi parasimpaticul.
    Odată trezită, trebuie condusă numai prin canalul central
Lucrările de factură tantrică şi scrierile HATHA-YOGA sunt foarte categorice asupra faptului că, odată trezită, KUNDALINI trebuie condusă numai prin canalul central pentru a evita efectele secundare neplăcute şi chiar periculoase. În timpul ascensiunii, diferiţii centrii de forţă devin activi şi, după unele păreri autorizate, capătă viaţă, de fapt, numai în acel moment. Trecând prin fiecare centru, KUNDALINI îl energizează temporar apoi merge mai departe, absorbindu-i energia. Pe măsură ce KUNDALINI atinge centrul imediat următor, restul corpului este golit de bioenergie, iar extremităţile inferioare tind să devină reci şi cadavelice.
Aceste fenomene fiziologice contrastează izbitor cu starea intensă de beatitudine, lumină şi superluciditate, resimţită atunci când curentul de forţă KUNDALINI pătrunde în SAHASRARA. Experienţa nu este una cataleptică, ci extazul fără formă sau NIRVIKALPA SAMADHI.
La început ascensiunea completă a lui KUNDALINI durează o perioadă foarte scurtă de timp (secunde sau minute). Această forţă gigantică coboară apoi într-unul din centrii inferiori. Până când KUNDALINI se va stabili definitiv în centrul coronar (SAHASRARA), aspirantul trebuie să retrăiască această stare elevată cât de des posibil. De obicei yoghinul este sfătuit de Ghidul său spiritual să ghideze conştient coborârea lui KUNDALINI şi să nu-i permită să treacă mai jos de centrul inimii. Activitatea lui KUNDALINI în primii trei centri se pare că este adesea plină de primejdii pentru că include amplificarea ego-ului şi dorinţa sexuală nestăpânită.
   Dizolvă punctele de concentrare a stresurilor
Trezirea puterii KUNDALINI este privită tradiţional ca un intens proces de purificare care duce la transcenderea trupului şi a minţii, încununând starea de unificare extatică a subiectului cu obiectul. În timpul mişcării sale ascensionale, KUNDALINI întâmpină tot felul de impurităţi care sunt arse prin activitatea sa dinamică. Scrierile sanscrite menţionează trei blocaje structurale majore, cunoscute ca „noduri” sau „GRANTHI-uri”. După cum spune tradiţia, aceste noduri sunt localizate în centrul sau regiunea anală (BRAHMA GRANTHI), în centrul inimii (VISHNU GRANTHI) şi în centrul dintre sprâncene (RUDRA GRANTHI).
Dar KUNDALINI poate fi blocată oriunde de-a lungul traiectoriei sale ascendente. Aceste blocaje sunt de fapt puncte de concentrare a stresurilor. Astfel, în ascensiune, KUNDALINI determină sistemul nervos central să se debaraseze de ele. Această experienţă este de obicei însoţită de durere. Când KUNDALINI întâlneşte aceste blocaje, acţionează asupra lor până le dizolvă. Odată blocajul dizolvat, ea curge liber mai departe prin acel punct de stres. Mai mult, energia KUNDALINI poate difuza, astfel încât ea să acţioneze pe mai multe niveluri deodată, eliminând simultan diferite puncte de stres.

KUNDALINI se mişcă spre în sus până atinge ultimul centru. Chiar dacă se mai dispersează pe parcurs, atunci când ajunge în SAHASRARA ea devine coerentă. După scrierile tradiţionale yoghine şi tantrice, această mişcare are loc la baza coloanei, de-a lungul axului spinal, descriere care coincide cu ceea ce au spus Swami Muktananda şi Gopi Krishna. Însă unele relatări non-hinduse arată că traseul lui KUNDALINI porneşte de la picioare, de-a lungul coloanei, până la cap, de aici coborând prin faţă de-a lungul gâtului, pieptului şi terminându-se în zona abdominală.
În YOGA taoistă a lui Charles Luk, „orbita microscopică” a focului interior începe la baza coloanei, urcă spre creier şi de acolo se întoarce în punctul de plecare. Însă yoghinul care se raliază vechilor tehnici de ridicare a lui KUNDALINI se bazează pe modelul clasic. El se aşteaptă ca energia să se trezească în centrul bazal şi să urce spre creştet, loc unde va genera extazul inefabil. Este explicabil atunci de ce se va ignora orice fenomen care nu se încadrează în aceste indicaţii.
  „Dansul îmi ridică pe spate num-ul fierbinte şi mă face să tremur”
Nord-vestul Botswanei este locul de baştină al populaţiei Kung din deşertul Kalahari. Antropologul american Richard Katz a făcut o relatare cuprinzătoare despre practicile mistice ale acestor oameni. El descria cum băştinaşii kung  dansează ore în şir pentru a „înfierbânta” num-ul ca să obţină starea de kia. Katz notează că num-ul este analog cu KUNDALINI, iar kia este condiţia de transcendenţă. Această stare merge dincolo de ceea ce este în general numit „experienţa de vârf”, în care conştiinţa obişnuită trează este transcensă temporar pentru a face loc sentimentelor extatice. Condiţia kia este astfel identică cu SATORI din YEN  sau cu anumite forme de SAMADHI (din sistemul YOGA), care nu sunt în mod necesar însoţite de o pierdere a conştiinţei senzoriale.
Un om din tribul Kung, iniţiat în secretele num-ului, este învăţat cum să trezească această putere şi cum să îşi stăpânească teama inevitabilă pe care o va avea când va cunoaşte  teribila forţă interioară care ameninţă să eclipseze propria judecată. Odată trecut acest prag al fricii, el atinge starea kia.
Se spune că num-ul rezidă în cavitatea stomacală. Cum se încălzeşte, se ridică spre cap şi aici apare kia. Un membru al tribului mărturisea: „Dansezi, dansezi, dansezi. Atunci num-ul se ridică pe spate şi pe urmă începi să te înfiori. Num-ul te face să tremuri, e fierbinte. Ochii sunt deschişi, dar nu priveşti în jur, te uiţi numai înainte. Doar când ajungi în kia te uiţi în jur. Pentru că atunci poţi să vezi orice. Respiraţia rapidă duce num-ul în sus, apoi intră în fiecare parte a corpului, până în tălpile picioarelor şi chiar în păr.” Un alt membru din trib spunea: „Simt pe coloană ceva rece care urcă continuu. Apoi baza coloanei începe să tremure şi tremură, tremură, tremură.”
   Uroboros este şi un exerciţiu de acumulare a energiei
Uroboros – şarpele care îşi înghite coada – este un simbol străvechi al continuităţii, al marelui principiu vital şi al uniunii dintre cer şi pământ. Uneori trupul acestui şarpe care se auto-înghite este reprezentat jumătate luminat, jumătate întunecat, similar simbolului chinezesc YIN-YANG, indicând atât jocul polarităţilor în natură cât şi armonizarea opoziţiilor aparente. În sensul ultimei afirmaţii, Uroboros servea ca simbol important în tradiţia gnostică, ai cărei iniţiaţi aspirau la o conştiinţă unificată, transcenzând personalitatea egotică şi mintea.
Acesta este şi simbolul arhetipal care i-a fost revelat în vis chimistului Kekule, în secolul al XIX-lea, şi care i-a dat ideea că structura moleculară a benzenului este un inel închis de şase atomi de carbon.
În şcoala modernă ezoterică Arica, fondată de Oscar Ichazo, Uroboros este un exerciţiu în care energia este acumulată în fiinţă prin controlul respiraţiei. La inspiraţie, atenţia este focalizată asupra zonei perineale, pentru a simţi energia la acest nivel, ca apoi să fie direcţionată pe coloană, de la bază spre creştet. Apoi energia se curbează de-a lungul craniului şi îşi începe drumul descendent o dată cu expiraţia. Se mişcă astfel din creştetul capului spre frunte, loc unde se împarte, mergând către ochi şi coborând de o parte şi de alta a nasului şi buzei superioare, unindu-se  din nou la bărbie. Energia continuă să coboare prin zona pieptului până în regiunea abdomenului şi a organelor genitale. În timpul practicării exerciţiului, aspirantul percepe o lumină atât în zona capului, cât şi pe parcursul întregului circuit energetic.
„Urcând ca un şarpe, curentul spiritual îmi atinge capul şi intru în SAMADHI”
Swami Narayananda (1960), autor al primei cărţi detaliate despre experienţa KUNDALINI, făcea distincţia între trezirea parţială şi totală a acestei energii. În timp ce trezirea parţială poate duce la tot felul de complicaţii fizice şi mentale, ascensiunea completă a lui KUNDALINI spre centrul coronar (Sahasrara) va trezi adevăratul impuls spre realizarea lui Dumnezeu (sau eliberarea spirituală) şi va aduce mult dorita revoluţie a conştiinţei. Numai atunci trupul poate fi transcens în purul şi desăvârşitul extaz al iluminării. Trezirea puterii lui KUNDALINI este însoţită de senzaţii şi experienţe diferite. Swami Narayanananda a realizat o listă cronologică a simptomelor:
1. Există o ardere puternică, mai întâi de-a lungul spatelui şi apoi în întreg trupul.
2. Intrarea lui KUNDALINI în canalul central spinal numit SUSHUMNA este însoţită de durere. Swami Narayanananda face chiar o menţiune specială prin care atenţionează că niciunul dintre fenomenele perturbatoare nu trebuie să fie luat drept semn de boală.

3. Când KUNDALINI atinge inima se pot înregistra palpitaţii.
4. Poate apărea o senzaţie de furnicături prin degete şi uneori întregul trup începe să tremure. Urcarea percepută pe spate înspre creştet poate fi simţită uneori ca târârea înceată a unei furnici, ca mişcarea sinuoasă a unui şarpe, alteori ca ţopăitul din loc în loc al unei păsărele, ca înaintarea lentă a unui peşte printr-o apă liniştită sau ca saltul unei maimuţe pe o creangă îndepărtată.
Toate aceste semne sunt menţionate în scripturile tradiţionale ale hinduismului, mai ales în cele de YOGA şi tantrism. Acesta poate fi un argument pentru natura obiectivă a procesului KUNDALINI.
Înţeleptul şi marele yoghin Ramakrishna, unul dintre cei mai mari Ghizi spirituali ai misticismului din India modernă, descria experienţele sale cu privire la KUNDALINI în termeni aproape similari. Vorbind despre variatele stări extatice către care era în mod natural „înclinat” spunea: „În aceste stări extatice de SAMADHI poate fi resimţită senzaţia Curentului Spiritual ca o mişcare a unei furnici, a unui peşte, maimuţă, pasăre sau şarpe. Uneori Curentul Spiritual urcă prin coloană, târându-se ca o furnică. Alteori, în SAMADHI, sufletul înoată fericit în oceanul extazului divin, ca un peşte. Când mă întind pe o parte, simt Curentul Spiritual împingându-mă ca o maimuţă şi jucându-se vesel cu mine. Eu rămân liniştit. Acest curent poate atinge SAHASRARA dintr-o singură săritură, asemenea unei maimuţe. Iată de ce mă vedeţi sărind în sus câteodată. Din când în când Curentul Spiritual urcă precum o pasăre, ţopăind din ram în ram. În locul unde se opreşte îl simt ca de foc… Uneori Curentul Spiritual urcă precum o pasăre, se ondulează ca un şarpe. Urcând în zig-zag, în final îmi atinge capul şi intru în SAMADHI. Conştiinţa spirituală a unui om nu este trezită până ce nu se ridică KUNDALINI.”
   Muktananda simţea parfumuri şi gust de nectar
O autobiografie bogată în detalii descriptive este cea a lui Swami Muktananda, Ghid spiritual al tradiţiei indiene a SIDDHA-şilor, care a atras numeroşi discipoli occidentali. El semnala mişcări involuntare ale trupului, încremenire în posturi ciudate, curgeri puternice de energie prin corp, modalităţi neobişnuite de respiraţie, lumini şi sunete interioare, viziuni şi audiţii terifiante (voci, sunete) şi multe alte extraordinare fenomene mistice. De exemplu, în timpul meditaţiei simţea parfumuri, gust de nectar şi experimenta deseori extazul.
Dar semnala şi efecte secundare neplăcute. „Tot trupul îmi era înfierbântat  şi capul îmi era greu. Fiecare celulă a corpului meu începea să geamă”. El a observat în mod special că zona sa anală era străbătută de durere. Mai mult, a menţionat cum era din când în când copleşit de dorinţă sexuală – confesiune făcută şi de practicanta sufită Irina Tweedie. Conexiunea dintre stimularea forţei vitale şi a energiei sexuale a fost recunoscută de tradiţiile ezoterice, în special tantrism şi Taoism.
Perfecţionarea experienţei KUNDALINI a lui Swami Muktananda a durat câţiva ani şi a culminat atunci când el a trecut dincolo de astfel de experienţe pentru a se stabili permanent în „perfecta pace şi stăpânire de sine”.
În stadiile incipiente ale trezirii lui KUNDALINI, Swami Muktananda era adesea contrariat şi temător, neavând niciun control asupra mişcărilor trupului. Posturile erau realizate cu stângăcie, şi când închidea ochii îi apăreau lumini orbitoare în zona capului. O vreme el a crezut că e pe cale să înnebunească. E uşor de imaginat diagnosticul pe care l-ar fi primit dacă ar fi cerut ajutorul unui psihiatru şi nu al unui Ghid spiritual. Dar odată dificultăţile iniţiale depăşite, totul a decurs perfect şi ulterior, devenind Ghid spiritual a putut să ajute mulţi oameni în drumul lor spiritual.
   „Am trăit torentul frenetic şi beatific al unei secreţii nervoase radiante”
Altă biografie care ne vorbeşte despre o trezire spontană a lui KUNDALINI este cea a lui Gopi Krishna, profesor şi administrator în Kashmir. Copil fiind, Gopi Krishna a avut diverse experienţe psihice. Cu toate acestea a devenit un agnostic, dar a practicat consecvent meditaţia timp de mai mulţi ani. Nu a avut trăiri mistice de niciun fel până în 1937, când la vârsta de 34 de ani a experimentat o trezire a lui KUNDALINI, care i-a transformat radical viaţa. De atunci a rămas permanent cu conştiinţa trează ca un câmp luminos, crescând şi descrescând misterios. Apoi, în anul 1943, a trăit o puternică experienţă KUNDALINI care l-a condus la SAMADHI. El a descris această stare astfel: „Am simţit distinct o incomparabilă senzaţie de beatitudine în toţi nervii, mişcându-se de la vârful degetelor de la mâini la picioare şi alte părţi ale trunchiului către coloană, unde, concentrată şi intensificată, a urcat până în regiunea superioară a creierului, făcându-mă să simt şi mai bine torentul beatific şi frenetic al unei extrem de rare secreţii nervoase radiante. În absenţa unei denumiri adecvate, am numit-o nectar…”
Această senzaţie inefabilă dispărea când el îşi concentra atenţia asupra ei, dar continua să curgă cu o şi mai mare intensitate când o ignora. Pe neaşteptate simţea un şuvoi de lumină lichidă, murmurând ca o cascadă, intrând în creier prin canalul spinal. Trupul începea să tremure şi era înconjurat de un halou de lumină. Devenea una cu mediul înconjurător şi se simţea copleşit de extaz.
Acestea au fost urmate de sentimente de teroare, de slăbiciune şi de indiferenţă faţă de ceilalţi. Simţea un gust amar în gură, gâtul îi era uscat, pârjolit şi îşi simţea frecvent trupul străpuns de nenumărate ace fierbinţi. Suferea de insomnie. În întuneric distingea o lumină roşiatică înconjurându-l. Din când în când suporta mari dureri de spate. Avea impresia că KUNDALINI opera în mod greşit şi că ar putea muri. Odată ce procesul KUNDALINI s-a trezit în el, Gopi Krishna a fost complet la discreţia lui. A trebuit să treacă ani pentru a ajunge la starea de echilibru fizic şi calm interior. Deja KUNDALINI stabilizată, Gopi Krishna a obţinut extraordinare daruri mentale pe care le-a perfecţionat gradat, creativitate superioară şi linişte desăvârşită.
   continuare în partea a 2-a