Gandeste Pozitiv ... Fii Informat

Vizualizari

Etichete !

miercuri, 25 octombrie 2017

Ce simte un bebeluș atunci când mama lui plânge în timpul sarcinii: La asta nu v-ați fi gândit:




CNS-LIFE-GENDER -- Behind the scenes- the model of a fetus in the womb. On Mother's Day, one of the most startling broadcasts will be In the Womb on National Geographic Channel. Pictures of unborn infants are not new but this two-hour Brit documentary uses the latest in 3-D scanning technology to provide exceptional images of a baby girl from conception to birth. Her mouth opens, she swallows amniotic fluid, hiccups, learns innate reflexes when startled, seems to recognize familiar voices and music, selects a favourite thumb to suck (at 11 weeks), dreams (but of what?) and generally is awake about 10 per cent of the time. (CP PHOTO/ Alliance Atlantis/ HO) *Calgary Herald Merlin Archive* DATE PUBLISHED THURSDAY, MAY 5, 2005 DATE PUBLISHED THURSDAY, SEPTEMBER 22, 2005 *Calgary Herald Merlin Archive*FOR CNS LIFE PACKAGE, APRIL 2, 2010


Poate că toate femeile care au avut fericirea de a fi mame s-au întrebat la un moment dat ce simte bebelușul lor atunci când mama are o emoție puternică și plânge. În zilele noastre, cercetătorii au putut veni în sfârșit cu un răspuns la întrebarea: ce simte bebelușul atunci când mama lui are o emoție puternică în timpul sarcinii.

S-a ajuns la concluzia că emoțiile mamei nu influențează doar dezvoltarea copilului în timpul gestației, ci ele vor lăsa continuări pentru tot restul vieții sale. Și acest lucru se întâmplă chiar și dacă sunt mulți oameni care cred că bebelușul nu simte nimic în interiorul uterului.

La Universitatea din California-Irvine, unul dintre studii a adus niște rezultate surprinzătoare. Se pare că bebelușii primesc substanțe chimice care sunt generate și se schimbă odată cu stările emoționale ale mamei. S-ar putea concluziona chiar că factorii externi (droguri, alcool sau substanțe toxice) și emoțiile mamei sunt factori care modelează copilul și acest „efect” poate dura o viață întreagă.

Dacă în timpul sau după sarcină mama intră în depresie, studiile au arătat că bebelușul va prelua acea tristețe și o va îndura ca și cum ar fi a sa. Dar cel mai important lucru care a fost determinat de studiul în cauză este acela că, având emoții calme și fiind într-o stare de fericire, va face ca bebelușul să aibă o evoluție mai bună decât cel al cărei mame simte perioadele scurte de fericire ale mamei sale, care apoi se schimbă în mod neașteptat cu tristețe sau stres. Adică este esențial pentru dezvoltarea bebelușului ca mama să se afle într-un echilibru emoțional.

Pentru studiu, Sandman, Davis si Glynn au analizat mai multe mame care au suferit de depresie înainte și după sarcină, totodată analizând și bebelușii lor, în același fel.

Fetușii umani sunt participanți activi la dezvoltarea lor și colectează informații pentru propria lor viață după naștere. Se pregătesc pentru restul vieții lor pe baza mesajelor sau semnalelor pe care le oferă mama. Cel mai surprinzător lucru este faptul că bebelușii pot simți starea psihologică a mamei lor.

O mamă care are o stare emoțională echilibrată va ajuta la dezvoltarea unui copil sănătos, în timp ce o mamă care trece prin depresie sau are schimbări bruște și constante ale stării de spirit va da naștere unui bebeluș cu probleme de dezvoltare sau care va avea o dezvoltare mai lentă.

Potrivit unui grup de psihologi prenatali, în afară de perceperea sentimentelor mamei, ei percep și gândurile lor, care vor influența și modul în care copilul se va dezvolta. Potrivit experților, începând cu a șasea lună de sarcină, mamele încep să creeze o legătură cu bebelușul lor, deoarece hormonii pe care mama îi produce în timp ce se confruntă cu emoțiile pe care le are (indiferent de diversitatea lor) trec prin placentă.

Din acest motiv, este foarte important ca femeile să aibă o stare emoțională echilibrată, să se bucure de sarcină, să renunțe la grijile lor și din moment ce primesc vestea că vor fi mame, să își iubească bebelușul.

luni, 9 octombrie 2017

De ce să ascult vocea interioară?



Sursa: https://astrodeva.wordpress.com/2017/08/20/de-ce-sa-ascult-vocea-interioara/


În primul rând vocea interioară este cea care ştie ce este cel mai bine, la un anumit moment de timp, pentru fiecare dintre noi, în parte. Avem, zi de zi, fel de fel de necesităţi. De la nevoia de alimentaţie până la aceea de a comunica cu alţii, de a vorbi cu alţi oameni. Dar nu întotdeauna putem, cu ajutorul intelectului, să determinăm care sunt acele necesităţi mai presante, mai urgente, şi cărora să le acordăm o prioritate mai mare în viaţa noastră.
Vocea interioară este cea care ne poate semnala necesităţile “prime” ale fiinţei noastre. Sunt anumite lucruri care trebuiesc dobândite mai întâi, celelalte putând fi satisfăcute doar dacă au deja nişte “temelii” iniţiale. Este ca atunci când am vrea să construim o clădire cu mai multe etaje. Chiar dacă am dori să construim mai întâi etajul doi sau chiar acoperişul, trebuie să urmăm, în mod riguros, o anumită secvenţă de paşi, astfel încât construcţia noastră să fie stabilă şi durabilă.

La fel stau lucrurile şi cu fiinţa umană. Pentru a dobândi o stabilitate internă, un echilibru interior, trebuie să urmărim să satisfacem mai întâi nişte necesităţi “primordiale” care vor constitui baza de plecare pentru dobândirea celorlalte.
Meditation GIF - Meditation - Discover & Share GIFs

Societatea actuală ne oferă, într-o anumită măsură, o secvenţialitate a paşilor de urmat în viaţă. Dar, fiecare dintre noi reprezintă o individualitate aparte. Nu ne putem încadra toţi în aceleaşi tipare, în aceleaşi reguli stricte. “Fiecare fiinţă are o anumită vocaţie şi aceasta este torţa care ii luminează viaţa. Cel care işi ignoră vocaţia e ca un sfeşnic rămas ne-aprins.


Cel care caută sincer adevăratul ţel al vieţii sale va fi el insuţi căutat de acel ţel. Concentrandu-se asupra acestei căutări, o lumină va incepe să-i alunge confuzia. Numiţi-o revelaţia, numiţi-o inspiraţie, spuneţi-i cum doriţi. Ne-increderea e cea care inşeală. Sinceritatea conduce direct către ţel.”


Ce nu este vocea interioară

În primul rând vocea interioară nu este o VOCE. Ea nu se aude… ea se simte, se percepe. Probabil vi se pare un nonsens…. cum adică, vocea nu se aude? Termenul de voce interioară este un termen generic, este o exprimare metaforică a unui fenomen psihic. Vocea interioară poate fi interpretată ca voce dar nu este o voce. Vocile „vorbesc” o anumită limbă: engleză, franceză, germană, română, chineză, etc. Şi sunt sute de limbi. Vocea interioară nu le cunoaşte pe toate. Ea ştie doar un singur limbaj. Cel al gândului.
Aşadar, dacă veţi auzi o voce care vă va spune ceva în limba română să ştiţi că nu este ceea ce eu numesc vocea interioară. Încă din momentul naşterii suntem obişnuiţi să gândim într-o anumită limbă. După primele gângurituri, mama începe să ne înveţe diferite cuvinte în limba maternă, şi vom fi obişnuiţi să gândim în această limbă. Acest mod de gândire nu este “un dat” natural. Limbajul articulat (sau mai bine zis gândirea într-un anumit limbaj) este o modalitate de a comunica cu ceilalţi membri ai comunităţii. Pentru “a discuta” cu tine însuţi; pentru a purta un dialog interior, sau, mai direct spus, pentru a gândi, fiinţa umană a fost înzestrată cu un alt limbaj.


Vocea interioară îţi cunoaşte gândurile. Nu are nevoie ca tu să-ţi formulezi aceste gânduri în limbaj articulat sau în fapte. Ea îţi cunoaste intenţiile , atitudinile faţă de cei din jur. Vocea interioară nu are nevoie ca tu să-i demonstrezi fidelitatea. Vocea interioară nu îţi răspunde imediat la întrebări. Se întâmplă şi aşa, dar de cele mai multe ori lansăm o întrebare şi răspunsul poate veni chiar şi peste câteva săptămâni. Vocea interioară nu te roagă, nu insistă să faci anumite lucruri.
meditation.gif

Ce este vocea interioară

Pe scurt am putea defini vocea interioară ca fiind instinctul speciei. De ce am preferat această „definiţie” prescurtată? Poate că nu este cea mai relevantă dar reflectă o caracteristică importantă a vocii interioare. În mod normal vocea “discută” cu tine, îţi trimite mesajele ei în mod „paşnic”, dar în momentul în care te afli în faţa unui pericol ea „strigă”. „Tipă” la tine: „NU”.


Partea proastă este că nu insistă spunând: nu, nu, nu, nu,…. Simplu, zice o dată şi gata. Dacă nu i-ai prins mesajul, este din cauza lipsei tale de antrenament. Va trebui să te antrenezi pentru a nu mai „rata” şi alte mesaje.  Din astfel de considerente am ales această scurtă definire: în momente cheie din viaţa ta, vocea interioară îţi trimite mesajele mult mai „apăsat”, mult mai „hotărât”. Dar, vocea interioară nu te va ruga să-i asculţi mesajul, să-i urmezi îndemnul. Ea îţi transmite „părerea ei”. O urmezi bine; nu o urmezi – treaba ta, descurcă-te.



Vocea interioară este aceeaşi pentru toată lumea, pentru toate categoriile sociale. Nu contează cât de „citit” eşti, câte şcoli ai; vocea interioară este aceeaşi, în sensul că are aceeaşi înţelepciune. Din alte puncte de vedere, persoanelor cu un „grad înalt de cultură” le este mai greu să perceapă vocea interioară. Şi aceasta, din cauză că, astfel de persoane, în procesul asimilării informaţiilor, au folosit foarte mult raţionalul, în detrimentul „simţului interior”. Vocea interioară este aceeaşi, indiferent de moralitatea persoanelor: oameni evlavioşi, hoţi, ucigaşi, etc.


Vocea interioară nu are voinţă, în sensul că ea nu alege persoanele pentru care să se manifeste. Vocea interioară este foarte răbdătoare. Îţi va „şopti” toată viaţa, în speranţa că poate, odată şi odată, tot vei ţine cont de „părerile” ei. Totul depinde de tine.

miercuri, 4 octombrie 2017

Dacă copilul este bolnăvicios, atunci părinții sunt cei care trebuie tratați!!!


Sursa: http://perfect-ask.com/daca-copilul-este-bolnavicios-atunci-parintii-sunt-cei-care-trebuie-tratati/

Familia este un tot întreg. Fiecare membru este strânsă legătură cu ceilalți. Astăzi vă vom spune ce trebuie să știe fiecare părinte despre familia sa:
De la concepere și până la 12 ani părinții sunt deplin responsabili de cele ce se întâmplă cu copilul, deoarece starea lui este determinată de câmpul energetic și informațional al părinților.

Mama este responsabilă de starea copilului (energia corpului).
Tata este responsabil de ceea ce se întâmplă cu copilul (comportament) și de starea mamei.
Tații sunt responsabili pentru toți.

1. Influența mamei asupra copilului
De la concepere și până la 12 ani copilul se dezvoltă. Mama este unica sursă de „material de construcție” până la naștere și sursă de energie după naștere.
Если болеет ребёнок, лечить надо папу и маму
Cu toții știm că mama nu trebuie să consume alcool, să fumeze, să se drogheze sau să se alimenteze nesănătos, dar… Formarea și dezvoltarea fizică a copilului depinde și de starea psihologică a femeii. Dependența este atât de mare încât cele mai mari probleme ale copilului sunt provocate de mama dezechilibrată psihologic.
În timpul sarcinii mama trebuie să fie extrem de calmă și pozitivă, să trăiască în așteptarea bucuriei de a naște un copil.
După naștere și până la 12 ani copilul este foarte atașat energetic de mamă, iar mama îi controlează  starea lăuntrică. Chiar dacă sarcina a fost liniștită, nașterea provoacă unele stări de panică.
Stările de îngrijorare sunt firești pentru oricare mamă, este un instinct de protejare. Însă, toată îngrijorarea pe care o simțiți se transmite copilului.
Dacă mama este permanent preocupată de niște temeri, atunci ele pot deveni realitate.
Alimentați copilul cu energie pozitivă, dragoste, grijă, blândețe. Încetați să vă îngrijorați prea mult, să-i insuflați frică, nesiguranță, tristețe. Evitați certurile în familie. Copilul alimentat cu negativism va avea o energie negativă, cu care se hrănesc paraziții intestinali!
Paraziții intestinali nu supraviețuiesc într-un mediu pozitiv!
Teoriile precum că copilul „a fost infectat” sau „a răcit” nu sunt valabile. Copilul poate rămâne sănătos după un duș rece sau poate să se îmbolnăvească îndată ce mama începe să se îngrijoreze.
Rețineți! Boala este un simptom, nu o cauză! Tot ce se întâmplă cu copilul sunt consecințele energiei defectuoase! Copilul absoarbe această energie de la părinți, prieteni sau școală.
Febra este o consecință a luptei organismului cu unele cauze. Secrețiile nazale la copil sunt bacteriile și paraziții morți eliminați de organism care se alimentau cu energia negativă. Dacă scădeți febra copilului, prelungiți viața paraziților. Imunitatea copilului este mai isteață decât părinții și medicii. Nu scădeți febra! Folosind medicamentele distrugeți procesele interne care depistează cauza bolii și luptă cu infecțiile. Corpul uman se acomodează condițiilor externe și își mobilizează rezervele interne pentru a lupta cu bolile.
2. Influența tatălui asupra copilului și mamei
Tata este un element cheie care influențează sănătatea familiei. El determină starea mamei, apoi mama a celorlalți membri.
Если болеет ребёнок, лечить надо папу и маму
Dacă femeia este mereu iritată și supărată, problema este în tată.
Tata nu trebuie să țipe la mamă, dar trebuie să o liniștească, să facă tot posibilul ca ea să se simtă bine.
Aveți grijă de ea, discutați, ieșiți la o plimbare, râdeți… Stimați tați sunteți sprijinul ei, toată lumea ei se învârte în jurul vostru. Soțul conduce casa și familia, la fel cum soția determină starea tuturor.
Dacă soțul nu dirijează starea soției, nu o liniștește, nu reușește să o scape de stres sau alte temeri… toată familia se va îmbolnăvi!
Soțul educă copilul prin intermediul cuvântului. Vorbirea transmite energie copilului, îl programează și îi determină comportamentul. Dacă tata spune „vei face, vei fi, vei putea” copilul reușește. Tata niciodată nu va spune „nu vei putea, nu vei reuși”.
Mama nu sesizează aceste diferențe și folosește cuvinte care programează copilul în sens negativ: „vei cădea! te vei îmbolnăvi! vei strica! se va întâmpla ceva cu tine!”
Bărbații puternici trebuie să se țină de cuvânt, să ofere dragoste, grijă, liniște soției.
Femeile trebuie să ofere copiilor bucurie, dragoste, îngrijire și căldură maternă.
Soțiile trebuie să inspire soții, să-i facă să se simtă puternici și utili. Învățați să fiți slabe! Doar lângă o femeie slabă va fi un bărbat puternic! Este esența bărbatului! Dacă sunteți o femeie puternică, atunci fiți mai isteață: păreți slabă!
Mama și tata se formează reciproc… iar într-o familie sănătoasă și copii sunt sănătoși!
PS: Respectați acest secret: „Soarele, aerul și apa sunt cei mai buni prieteni”. Îmbunătățesc sănătatea și elimină consecințele negative ale influenței mamei. Este un echilibru natural. Activitatea fizică a copilului este obligatorie. Astfel este asigurată circulația sangvină și eliminarea toxinelor. Nu limitați activitatea fizică a copilului chiar dacă este bolnav.

marți, 3 octombrie 2017

De ce nu iubesc deloc așa-zișii Iluminați România


 Teritoriul pe care se află România pare să fi fost Vatra Lumii, locul din care s-a răspândit civilizaţia umană! La Bugiuleşti (Vâlcea), Nicolaescu-Plopșor a descoperit un femur uman vechi de două milioane de ani. Pe Valea Oltului au fost descoperite urmele unor locuinţe vechi de un milion de ani, iar la Tărtăria, pe Mureş, au fost descoperite trei tăbliţe conţinând cea mai veche scriere din lume, cu o vechime de şapte mii de ani. Aşezarea de la Româneşti, Dâmboviţa datează din anii 30.000 î.e.n. Aici a fost inventat arcul, s-a născut legenda lui Prometeu, au apărut primele mine şi furnale din Europa, aici s-au format popoarele indo-europene.


De aici au pornit o serie de popoare ca pelasgii, sciţii, cimerienii, ilirii, ligurii, bascii, sarmaţii, elenii (aheii şi dorienii), hitiţii, carienii, italicii sau frigienii etc. Aici s-au pus bazele Troiei şi apoi ale Romei. De altfel, vechea Romă a existat pe locul actualului oraş Roman, iar cuvântul Roma este de origine tracică.
Traco-dacii reprezintă cea mai veche cultură de pe Terra, anterioară Sumerului şi totodată cea mai numeroasă şi mai extinsă populaţie a antichităţii. Puteau fi găsiţi în întreaga Europă (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, Germania, Polonia, Italia, Franţa, Spania, Turcia Europeană), Tadjikistan, Asia Mică, Africa. Chiar şi burii din Africa de Sud sunt neam dacic! Cu multe secole înainte de cucerirea romană, dacii reuşiseră să obţină un an de 365,242197 zile, faţă de anul astronomic modern de 365,242198 zile, sau faţă de cel Iulian al alexandrinului Sosigenes de 365,25 zile. Homer a remarcat unitatea lingvistică, etnică şi de civilizaţie a tracilor începând cu mileniul V î.e.n., de când acest spaţiu a iradiat cultură. Tot el ne spune că numai ei ştiau să lupte călare şi să folosească arcul ca armă de luptă, potrivit razbointrucuvant.ro.
Traco-macedonenii au creat şi primul imperiu din Europa, cel al lui Alexandru Macedon, care a creat şi cultura „elenistică”. Dascălul său , Aristotel din Stagiro, Macedonia, era tot un traco-macedonean.
Scrisul a apărut mai întâi în spaţiul tracic, apoi în cel greco-roman. Primii poeţi au fost tot de origine tracă. Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine deosebită, toate convenţiile fiind încheiate doar verbal. De pildă, lipsa de acasă era semnalată printr-un băț aşezat la poartă. De remarcat că acelaşi obicei îl aveau şi mayașii! Oare cine îi învăţase să trăiască într-un asemenea identic spirit de cinste? Dacia a avut cea mai veche agricultură din Europa. Dacii erau singurul popor din lume care foloseau cercul pentru măsurarea timpului (vezi actualele ceasuri)! Minele de aur din Dacia erau cele mai bogate din Europa. Numai tezaurul regal al lui Decebal, jefuit de romani, conţinea 1640 de tone de aur şi 3310 tone de argint. Cu el, Imperiul Roman a scăpat de faliment, permiţând ca locuitorii Romei să fie scutiţi de impozite timp de un an, să primească fiecare câte 650 de denari, şi au fost finanţate timp de 123 de zile serbări la Roma cu peste 10.000 de gladiatori şi 11.000 de fiare sălbatice!
Primul popor antic european care a realizat o unificare a tuturor triburilor având aceeaşi etnie a fost cel dac. Ocupaţia romană a întrerupt procesul de unificare naţională pentru 1812 ani. Unde ar fi fost acum România, fără aceste vicisitudini ale istoriei? De reţinut: pentru cucerirea Daciei, Traian a fost nevoit să mobilizeze peste 60% din armata imperiului! În secolele VI-V î.e.n., civilizaţia dacică era atât de dezvoltată, încât se putea măsura cu cea persană a lui Darius (522-486 î.e.n.).
Herodot afirma că „tracii sunt cel mai numeros popor după inzi”. În această zonă, se înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din lume (18.000 de ani), cea mai veche activitate de minerit din lume, cel mai vechi topor-târnăcop de miner, cel mai vechi harpon şi cel mai vechi vârf de lance cu două caneluri (tip baionetă) din lume (toate peste 18.000 de ani vechime), cea mai veche activitate din metalurgia aramei din lume (8.000 de ani), cea mai veche exploatare şi prelucrare a aurului din Europa şi cea mai veche scriere din lume (7000 de ani). Limba română este cea mai unitară limbă din Europa, vorbită de cel mai mare număr de oameni şi cuprinde cel mai mare număr de cuvinte de origine latină în raport cu celelalte limbi neolatine. În fapt, romanii descindeau din marea şi nobila gintă a traco-dacilor.

Pe la 1400 î.e.n. în Dacia nord-dunăreană a apărut cea dintâi şcoală cu local propriu de pe Terra, ANDRONICONUL, unde preoţii zalmoxieni predau toate disciplinele universitare, începând cu teologia, astronomia şi astrologia. Pitagora şi elevii săi şi-au completat studiile universitare la şcoala zalmoxiană întrucât după mărturiile lui Platon şi Socrate, în Dacia nord-dunăreană erau cei mai învăţaţi medici din lume, superiori medicilor greci. Hesion scria că Zalmoxe „a promovat o învăţătură despre un trai nou, mai înţelept decât al grecilor”. Tot Zalmoxe a introdus în şcoala sa studiul Dreptului, Belaginele, care stau la baza civilizaţiei umane. Pe atunci, evreii erau încă sclavi în Egipt! Platon, Socrate, Orfeu, Achile, Traian vorbeau limba traco-dacă. În Dacia se scria cu litere latine, care erau şi litere dacice! În această limbă comună i-a scris Decebal lui Traian pe o iască de fag. Marele lingvist italian Giaccomo Devoto stabileşte „începutul tranziţiei daco-romane dincolo de anul 2000 î.e.n.”, când evreii nu existau nici măcar ca păstori!
De unde vine denumirea de Dacia? De la prima regină a statului dac străbun, Dacia-Dokia-Sorita, slujitoarea Soarelui, Marele Zeu, care a fost preoteasă şi regină pe la 3.000 î.e.n. La impactul cu romanii, dacii credeau în nemurirea sufletului şi erau deja monoteişti. Din punct de vedere al concepţiei filozofico-religioase, erau şi au rămas net superiori romanilor. Ei nu credeau decât într-un singur om-zeu, Zalmolxis. Geţii cinsteau crucea, observând că una dintre cele mai frumoase constelaţii din emisfera boreală (50 de stele vizibile) are principalele stele dispuse în cruce, în dreptul Căii Lactee. Numele constelaţiei Lebăda este astfel un omagiu adus Păsării Divine pentru daci.
Iată ce ne arată Platon în Charmides, unul din celebrele lui dialoguri, din care extragem un pasaj absolut senzaţional: „Aşa stau lucrurile, Charmides, şi cu descântecul nostru. L-am învăţat, cu prilejul unei expediţii, de la unul dintre medicii traci ai lui Zalmoxis, despre care se zice că au şi darul de a te face nemuritor! Căci, spunea el, toate se trag din suflet, atât cele rele, cât şi cele bune, ale trupului şi ale fiinţei noastre întregi, revărsându-se din suflet, aşa cum se răsfrâng de la cap asupra ochiului. Ca urmare, mai ales sufletului trebuie să îi dăm îngrijire, dacă vrem ca, deopotrivă, capul, cât şi restul trupului să o ducă bine. Iar sufletul, spunea el, se îngrijeşte cu anumite descântece, care sunt, la rândul lor, spusele şi gândurile frumoase!” 
Freud şi psihanaliza lui? Evreii au „descoperit iar America” după mii de ani! Şi încă o informaţie care ne lasă fără grai: într-o locuinţă de pe dealul Grădiștei a fost descoperită o trusă medicală cu bisturiu şi pensetă din bronz; la Piatra Roșie, un scalpellum tot din bronz; iar la Poiana, sonde medicale şi un schelet cu craniul trepanat! Religia geţilor spunea că la naşterea celor doi Fraţi Divini, Apollo şi Artemis, care a avut loc la solstiţiul de iarnă, Domnul Ceresc a luminat şi a încălzit pământul, încât zăpezile s-au topit şi au înflorit merii. În acelaşi timp, numele Zeiţei Mame, Maria-Maris însemna şi „floare de măr”.
De atunci, de când au înflorit merii iarna, Anul Nou, care era la 1 martie, a fost mutat la 1 ianuarie, dată preluată mai târziu şi de romani. Ei bine, evreii au preluat de la traco-daci data de 1 martie ca An Nou. S-a mai spus apoi că Iisus Hristos a fost influenţat, în filosofia sa, de esenieni. Numai că esenienii au fost iniţiaţi de traci, de preoţii lui Zalmoxe. Acest lucru este recunoscut până şi de Jose Phus Flavius, fostul răzvrătit iudeu împotriva Romei, devenit… mare istoric în Antichităţile iudaice: „Ei nu trăiesc prea diferit de lume, dar viaţa lor aminteşte în cel mai înalt grad de cea a dacilor numiţi pleistai”.
După cum ne arată Jose Phus Flavius în Războiul iudaic, esenienii constituiau practic prima confrerie de tip comunist din istorie: dispreţuiau bogăţia, între ei nu vindeau şi nu cumpărau nimic, jurau să respecte dreptatea faţă de oameni, trăiau în „frăţii” cărora îşi predau toate veniturile şi bunurile, gestionate în comun, respingeau prezența femeilor (temându-se de desfrânarea şi trădarea lor). Intenţii şi obiceiuri pozitive pe care, ulterior, evreii le vor adapta negativ în viitoarele lor „frăţii” masonice. Realitatea de care evreii, cei mai mari falsificatori ai istoriei, fug ca necuratul de tămâie, este că filosofia pozitivă creştină s-a născut pe teritoriul Daciei, ei nefăcând altceva decât să o preia în folos propriu pentru a distruge din interior Imperiul Roman şi a-şi justifica pretenţiile de „popor ales”, dornic de a stăpâni Lumea! Aşa cum Biblia a fost „prelucrată” timp de 1000 de ani, în folos propriu, aşa şi dovezile istorice privind primordialitatea universală a Traco-Daciei de Centru al Lumii, au fost distruse cu perseverenţă pe parcursul ultimelor două milenii!
Istoria mai are multe mistere şi unul dintre acestea, absolut senzaţional, poate fi modul în care două popoare înrudite, traco-dacii şi romanii, care dominau lumea antică, au putut fi asmuţite unul împotriva celuilalt. Oare, întâmplător, vizionarul indian Sundar Sing a prevestit, prin anii ’30, că România va fi Noul Pământ al Făgăduinţei, iar Bucureştiul va deveni Noul Ierusalim?

luni, 4 septembrie 2017

Aivanhov - Modul de lucru cu lumina



Câte persoane nu ar dori să aibe revelaţia lumii divine, să se simtă inspirate, să trăiască în extaz ! Dar ei îşi închipuie că trebuie să fie foarte greu să reuşească aceste lucruri. În realitate, este foarte simplu, atât de simplu, încât dacă li s-ar spune cum ar fi posibil, nu ar crede: nu vor face deci nimic pentru a realiza acesta şi nu vor cunoaşte niciodată splendorile lumii divine.

În urmă cu mai mulţi ani, când eram încă un foarte tânăr discipol al Maestrului Peter Deunov, i-am pus acestă întrebare: "Care este modul cel mai eficace de a ne lega de Dumnezeu şi de a ne dezvolta calităţile şi virtuţile spirituale ?" El mi-a răspuns: "Trebuie să te gândeşti la lumină, să te concentrezi asupra ei, să-ţi imaginezi că tot universul este scufundat în lumină". Am lucrat mult timp asupra acestei imagini a luminii şi am învăţat multe. În realitate Dumnezeu nu este lumină, El este mult mai mult decât aceasta, nu putem să-l cunoaştem, nici măcar să ni-l imaginăm. De altfel, dacă în Geneză se spune că în prima zi El a creat lumina, înseamnă că el nu este lumină, dar cu ajutorul ei a creat Universul.

Dumnezeu nu este lumină, dar fiindcă lumina este prima emanaţie divină, ea conţine toate calităţile, toate virtuţile lui Dumnezeu, şi nu putem să cunoaştem pe Dumnezeu decât prin intermediul luminii.

Iată deci exerciţiul pe care-l puteţi face: în fiecare zi, de mai multe ori pe zi, de îndată ce aveţi la dispoziţie câteva minute, gândiţi-vă la concentrarea pe lumină, că vă odihniţi în lumină, că vă topiţi în lumină, vă impregnaţi cu ea ... că întreg universul se scaldă în această lumină. Veţi simţi puţin câte puţin cum totul se reface în voi, că această lumină vă aduce adevărata ştiinţă, pacea durabilă, echilibrul, puterea. În loc să vă pierdeţi timpul cu tot felul de activităţi inutile, gândiţi-vă la lumina care străluceşte, care învigorează, care linişteşte.

Nu veţi putea găsi niciodată sensul vieţii în afară de lumină. Să luăm un exemplu foarte simplu al vieţii cotidiene în timp ce vă treziţi noaptea şi vreţi să vă sculaţi, primul lucru pe care-l faceţi este să aprindeţi o lumină. În momentul în care vedeţi clar, puteţi să faceţi orice vreţi, pe când, în întuneric puteţi să vă loviţi, să răsturnaţi obiecte, etc. Da, însă majoritatea oamenilor n-au înţeles acest învăţământ al luminii, ei fac totul în întuneric, vorbind simbolic, nu ştiu unde se află şi de aceea îşi sparg capul.

Trebuie să căutăm lumina, să ne concentrăm asupra ei, s-o bem, s-o mâncăm, s-o situăm deasupra tuturor comorilor pământului. De îndată ce aveţi un moment liber, închideţi ochii şi concentraţi-vă pe această imagine a luminii care penetrează peste tot si aduce toate binecuvântările. Aveţi de aşteptat la dentist sau într-o gară? Ei bine, în loc să frunzăriţi reviste pline de lucruri inutile sau stupide, gândiţi-vă câteva minute la lumină.

Când mergeţi pe stradă, se poate întâmpla să fiţi asaltaţi de gânduri sau de sentimente negative. Evident, acolo nu vă puteţi opri şi închide ochii (dacă o faceţi, după un moment se vor strânge o multime în jurul vostru, unii îşi vor aduce şi scaunele să vă privească, chiar circulaţia se poate opri!). Dar nimic nu vă împiedică să vă opriţi o clipă în faţa unei vitrine ca pentru a o privi (evident, nu o vitrină dincolo de care să vă poată privi cineva) şi acolo, vă concentraţi câteva secunde încercând să introduceţi lumină în voi. Când veţi privi din nou, vă veţi simţi despovăraţi, purificaţi.


Iată metode pe care majoritatea oamenilor nu le cunosc; ei vor merge una două ore plictisiţi de moarte, şi se vor complace în această stare toată ziua. Nici măcar nu le va veni ideea să se oprească într-un parc şi să-şi schimbe starea de spirit în contact cu arborii, florile, fântânile ... Vor merge mai degrabă într-o crâşmă unde vor bea ceva privind trecătorii aşa cum vacile privesc trecând trenurile apoi vor porni din nou, tot cu aceeaşi plictiseală şi când se vor întoarce acasă, vor transmite şi soţiei starea lor: "Ce mai faci dragă ?" Şi hop, un sărut prin care-ţi transmite toate miasmele interioare. Şi imediat soţia le transmite copiilor ... şi astfel trăiesc oamenii inconştient şi stupid.

Chiar dacă vă vorbesc aşa nu sunt sigur că veţi prinde gustul să vă concetraţi asupra luminii pentru a vedea cum poate să lucreze asupra voastră pentru a vă modela, a vă purifica, a vă învigora, a vă reînvia. Oamenii sunt gata să deschidă porţile pentru tot ce poate aduce complicaţii şi griji, dar pentru lumină nu este timp, nici loc. Iată de ce oamenii sunt mereu vulnerabili, nefericiţi pentru că nu şi-au deschis încă intelectul, inima, sufletul şi spiritul în faţa singurului lucru care contează: lumina.

Acest exerciţiu pe care tocmai vi l-am dat este valabil în toate împrejurările vieţii: fie că sunteţi la bucătărie, că scrieţi scrisori, că vă spălaţi, că vă îmbrăcaţi sau vă dezbrăcaţi, puteţi pentru câteva secunde să vă imaginaţi această lumină care scaldă întreg universul. Unii clarvăzători au văzut aceasta; au văzut că toate creaturile, toate obiectele, chiar şi pietrele se scaldă în lumină şi emană lumină.

Această lumină a fost denumită la început lumină astrală, fiindcă este comparabilă cu lumina stelelor. Dar deasupra acestei lumini mai există o alta, mai subtilă.

Când meditaţi sau când vă aflaţi într-o stare intens spirituală, aţi simţit uneori că totul în voi devine luminos, ca un soare care străluceşte în interior, ca şi cum nişte lămpi ar fi fost aprinse, şi să simţiţi ca şi cum această lumină ar ieşi prin faţa dumneavoastră. De îndată ce vă înălţaţi către gradele superioare de bunătate, de generozitate, de duioşie, de puritate, lumina se naşte în voi, o vedeţi, totul străluceşte. Dacă vă lăsaţi pradă sentimentelor de gelozie, de egoism, de cupiditate, nici măcar nu e nevoie să vă priviţi într-o oglindă pentru a vă da seama. Simţiţi fizic întunecimea pe faţa voastră.

Bineînţeles, nu trebuie să generalizăm. Când vedeţi o umbră pe faţa cuiva nu trebuie să vă imaginaţi că este animat obligatoriu de sentimente sau intenţii necurate. Nu, dacă nu vedeţi şi alte elemente pentru a judeca, vă puteţi înşela. Se poate ca altcineva din apropiere să producă o umbră pe faţa acelei persoane; nu ea este în întuneric, ci este un nor care trece sau un obiect care-şi proiectează umbra sa. Şi, uneori, dacă faţa sa străluceşte, se poate datora tot unei alte persoane care se joacă cu oglinzile şi aceste oglinzi proiectează o lumină pe faţa sa. Nu persoana însăşi a creat această lumină: o entitate a venit pentru o clipă asupra ei şi de îndată ce pleacă, lumina dispare. Pentru a ne putea pronunţa asupra feţei cuiva, trebuie să fim capabili de a vedea dincolo de aparenţe. Totuşi, luaţi drept criteriu valabil faptul că după gândurile, sentimentele, dorinţele, proiectele şi intenţiile voastre, lumina din voi variază.

În realitate, pentru a ajunge să posedaţi această lumină, importanţa iubirii este determinantă. Când veţi şti cum să înţelegeţi iubirea, cum să o manifestaţi, cum s-o lăsaţi să curgă prin voi, atunci veţi deveni luminoşi. Voi spuneţi că nu vedeţi legătura ... Ei bine, vă voi arăta. Ştiţi cum aprindeau primitivii focul: luau, de exemplu, două bucăţele de lemn pe care le frecau una de alta, această frecare producea căldură şi imediat apărea focul. Sunt deci trei etape: mişcarea, căldura, lumina. Dacă interpretăm acest fenomen, descoperim că mişcarea corespunde activităţii produse de voinţă, căldura corespunde sentimentului produs de inimă, iar focul, lumina corespunde gândului generat de intelect. În mod simbolic putem spune că, în domeniul iubirii, oamenii se opresc la mişcare. Bineînţeles, această mişcare produce căldura, dar ei trebuie să depăşească acest stadiu al simplei senzaţii pentru a merge mai departe, până la lumină, la înţelegere, pentru a putea pătrunde misterele universului. Iubirea poate să-i conducă până acolo, cu condiţia să nu se limiteze s-o considere exclusiv ca pe o efervescenţă agreabilă. Există o întreagă ştiinţă care-l învaţă pe discipol cum să producă lumina, dar pentru aceasta nu trebuie să caute numai plăcerea, fiindcă plăcerea absoarbe toate energiile şi împiedică lumina să izbucnească.

Când reunim şi medităm în linişte, lăsaţi la o parte toate preocupările voastre, concentraţi-vă asupra luminii ca şi cum totul ar depinde de ea, ca şi cum însăşi viaţa voastră ar depinde de ea. Iată, gândiţi că este ultimul vostru moment, că trebuie să părăsiţi pământul şi că numai lumina vă poate salva şi vă legaţi de ea. Lumina ... nimic altceva nu trebuie să conteze. Este cel mai minunat exerciţiu din câte există. Vă puteţi imagina această lumină albă, incandescentă, şi atunci puteţi spune, ca Iniţiaţii: "Sunt parte din parte din sufletul incandescent ..." V-o puteţi imagina violetă, albastră, verde, galbenă, portocalie sau rosie. Dar este preferabil să fie albă, fiindcă lumina albă le rezumă, le răneşte pe toate celelalte. Prin această lumină albă puteţi avea a-tot-puterea violetului, pacea şi adevărul albastrului, bogăţia şi întinerirea atentă a verdelui, înţelegerea şi cunoaşterea galbenului. Sănătatea, vigoarea, vitalitatea portocaliului, forţa, activitatea şi dinamismul roşului. Dar mai întâi de toate ea trebuie să fie albă. Când veţi reuşi să vă concentraţi asupra luminii, fie că vă simţiţi ca un ocean care vibrează, palpită, freamătă sau unde totul este pace, fericire, bucurie începeţi să simţiţi că acestă lumină este totodată un parfum şi o muzică, acea muzică cosmică pe care o numim muzica sferelor, cântecul a tot ce există în Univers.

Nu există lucrare mai demnă, mai glorioasă, mai puternică ca lucrul cu lumina. Şi aceasta, dacă vreţi într-adevăr să vă preocupaţi de ceva grandios, de ceva nobil. Toate celelalte activităţi au o latură bună şi o latură nefavorabilă. Dacă vă observaţi pe voi înşivă, constataţi după câţiva ani, indiferent ce meserie aţi exercitat v-aţi uzat, v-aţi pierdut forţele, sănătatea frumuseţea. Bineînţeles, există şi câteva avantaje, câţiva bănuţi, nişte onoruri, dar dacă trebuie să puneţi toate acestea în balanţa divină, veţi constata că puţinul pe care l-aţi câştigat nu compensează bogăţiile pe care le-aţi pierdut.

Din nefericire, acesta este un gen de calcul pe care oamenii nu sunt obişnuiţi să-l facă. Ei fac probabil multe calcule, atunci când vor sa obţină bani, onoruri, glorie sau ştiinţă, dar nu pun niciodată în celălalt taler al balanţei pierderile antrenate de aceste achiziţii, pacea, sănătatea, bucuria lor, puritatea. Vor sfârşi probabil prin a obţine ceea ce doresc, dar câţiva ani mai târziu îi regăsim în clinicile sau spitalele psihiatrice incapabili să mănânce, să bea, să se bucure. În acel moment îşi dau seama de valoarea celora pe care le-au pierdut. Şi spun: "Dacă aş fi ştiut!..." Dar e prea târziu. Ar fi trebuit să ştie mai devreme. Iată de ce, voi care "ştiţi", consacraţi din ce în ce mai mult timp luminii. Este singura activitate care vă poate îmbogăţi cu-adevărat, care vă poate reechilibra. Credeţi-mă, cu toate celelalte activităţi, chiar dacă veţi câştiga câteva mărunţişuri pe de o parte, veţi pierde pe de altă parte lucruri cu mult mai pretioase. Uitaţi-vă puţin înapoi pentru a vă revedea existenţa de până acum şi veţi descoperi cât este de adevărat. Aşadar, de-acum înainte, când veţi dori să vă lansaţi în activităţi care să vă aducă alte avantaje lumeşti, reflectaţi mai întâi cât vă va costa acest lucru cel puţin în două domenii: în cel al sănătăţii şi în cel al evoluţiei spirituale. Rolul meu este acela de a vă da criterii care să vă permită să vă transformaţi viaţa, adică să puteţi intra în noua viaţă. Dacă ar trebui pentru a vă face plăcere, să mai propag regulile vieţii vechi nu e nici o problemă, numai că-mi închid prăvălia. Deci, voi continua să vă prezint noile legi care pot ajuta oamenii să se liniştească pentru a putea găsi calea spre patria celestă. Chiar dacă acum sunt puţini candidaţi gata să urmeze aceste reguli, este o altă problemă, eu am datoria să continui să le dau.

De-acum înainte, fie că sunteţi cu toţii aici, sau singuri acasă, sau în altă parte, gândiţi cum să vă legaţi la sursa tuturor binecuvântărilor: lumina, iată totul.

Demult (să fi avut douăzeci de ani), am citit nişte cuvinte pe care nu le-am putut uita: un citat din Zohar(?). Erau în bulgară, bineînţeles, dar vi le voi traduce în franceză: "Şapte lumini sunt în Sublimul înalt şi acolo locuieşte Bătrânul Bătrânilor, Taina Tainelor, Misteriosul Misterioşilor, Äin Soph". Când pronunţam aceste cuvinte, totul vibra şi frisona în mine.

Aceste şapte lumini sunt cele şapte culori şi fiecăreia din ele îi corespunde o virtute: violetului sacrificiul, indigoului forţa, albastrului adevărul, verdelui speranţa, galbenului înţelepciunea, portocaliului sfinţenia, roşului iubirea. Dar trebuie ştiut că fiecare greşeală pe care omul o comite diminuează în el puterea care corespunde uneia din aceste culori. Este aproape inutil să lucrăm cu lumina şi culorile pentru a obţine puteri spirituale dacă nu le sustinem în noi înşine prin virtuţile corespondente. Toţi cei care îşi imaginează că vor deveni mari magi numai dedându-se la o practică sau alta, fără a ameliora nimic în viaţa lor interioară, se înşeală. Entităţile superioare nu cedează acestor tentative, numai entităţile celor mai de jos niveluri, elementaliilor, monştrii, se apropie. Dacă voiţi să atrageţi îngerii şi arhanghelii, nu veţi reuşi s-o faceţi decât graţie virtuţilor voastre, fiindcă entităţile superioare nu răspund decât celor care ştiu să manifeste adevărata lumină, adică: puritatea, iubirea, înţelepciunea adevărul.

Trebuie să ştiţi că dacă doriţi să atrageţi dragostea sau prietenia cuiva, toate mijloacele pentru a ajunge la acestea sunt interzise (bani, seducţie, violenţe, cadouri, cu toate că toată lumea utilizează aceste mijloace fiindcă sunt cele mai facile) în afară de lumină. Da, singurul mijloc recunoscut de Cer, care este în acelaşi timp şi cel mai puternic, este de a trimite persoanelor de care dorim să ne facem iubiţi - cadouri de lumină spirituală pe care o răspândim în jurul lor. Când doriţi ca cineva să vă iubescă şi să se gândească la voi, trimiteţi-i lumină. Sufletul său care va simţi prezenţa unei entităţi benefice vă va aprecia din ce în ce mai mult. Doriţi ca prietenii la care mergeţi să fie fericiţi sa vă primească ? Atunci nu procedaţi ca toată lumea sa faceţi vizite părinţilor sau prietenilor în momentele de iritare, de nelinişte, când sunt în întuneric. Înainte de a intra într-o casă, reculegeţi-vă câteva clipe, gândind că această casă şi locuitorii ei sunt cufundaţi în lumină. Cum să nu fie fericiţi să vă revadă?

Lumina trebuie să fie preocuparea voastră constantă. Oriunde aţi fi, de îndată ce aveţi un moment liber, gândiţi-vă la lumină. Când vă simţiţi sufletul umbrit de o tristeţe, de o greutate, de o îndoială, mergeţi spre lumină şi vorbiţi-i. Spuneţi-i: "O, lumină, tu care eşti cea mai inteligentă, intră în mine, vino si luminează-mi inima şi creierul". Şi lumina vine şi vă luminează. Dacă doriţi să ajutaţi pe cineva care se află la grea încercare, trimiteţi-i prin gând raze luminoase, pătrundeţi-l cu aceste raze. Dacă simţiţi o durere în corpul vostru, chemaţi lumina, imaginaţi-vă că ies din degetele voastre raze de toate culorile şi dirijaţi-le spre locul dureros, după un timp veţi constata o ameliorare.

Să ştiţi că nu veţi fi cu adevărat sănătoşi decât atunci când veţi reuşi sa formaţi în jurul vostru o aură pură si puternică conţinând toate culorile spectrului. Aceasta este adevărata medicină. O aură puternică este cea mai bună protecţie, este ca o barieră care se opune curentelor nefaste şi tulburărilor de tot felul. Înconjuraţi de o astfel de aură, omul este ca într-o fortăreaţă şi chiar atunci când toţi în jurul lui sunt agitaţi, tulburaţi, bolnavi, el îşi păstrează în continuare iubirea şi curajul său fiindcă se simte locuit de o prezenţă luminoasă graţie căreia îi poate ajuta pe alţii.

Încercaţi să înţelegeţi importanţa lucrului cu lumina şi veţi avea un mijloc infailibil. Dacă nu obţineţi imediat rezultate, este pentru că aţi rămas prea mult timp departe de lumină. Există atâtea elemente opace care s-au acumulat în voi încât lumina nu le poate încă pătrunde. Ea întâlneşte pereţi prea groşi, trebuie s-o ajutaţi să-şi croiască drum în voi purificând, pentru a face pereţii să devină din ce în ce mai subţiri şi transparenţi.

Într-o zi, în sfârşit, lumina va izbucni şi va inunda totul, acesta va fi triunghiul Fraternităţii Albe Universale în lumea întreagă. Dar sunt necesare lămpi aprinse, vii, cum a fost în Rabbi Shimon bar Yokai care a fost numit "Lampa Sfântă" căci răspândea lumină. Când a murit, s-a spus că lampa s-a stins. Dar lampa luminează încă în cealaltă lume.


Sursa: http://uniuneaspirituala.blogspot.ro/2015/12/aivanhov-modul-de-lucru-cu-lumina.html?m=1

vineri, 1 septembrie 2017

Iubeste-te asa cum esti!


„Nimeni şi nimic nu te poate împiedica să te iubeşti mai mult decât tu însuţi!
Pentru multe persoane poate fi foarte dificil să se privească prin ochii iubirii; acesta este însă cel mai important principiu pe care trebuie să îl avem în minte în orice întreprindem, indiferent că este vorba despre vindecarea unei afecţiuni, despre reuşita unui ţel sau despre o relaţie de cuplu.
Mulţi dintre noi am învăţat încă din copilărie că, dacă facem o greşeală, nu mai suntem iubiţi şi putem fi pedepsiţi (de părinţi, de Dumnezeu etc.); cu alte cuvinte, iubirea poate veni doar „condiţionat”, în funcţie de comportamentul nostru; tema „iubirii de sine” reprezintă astfel una extrem de importantă, în condiţiile în care sufleteşte şi mental noi credem că nu merităm să ne iubim prea mult.
Credinte
Iar când nu credem că merităm iubirea noastră, exact aşa ne comportăm şi cu ceilalţi: ca şi cum am încerca să demonstrăm acest lucru mereu. Şi este firesc: cum ai putea să te iubeşti şi să te accepţi complet dacă ai sentimente negative faţă de tine însuţi? Şi mai mult, cum ar putea ceilalţi să te iubească dacă nici măcar tu nu o poţi face? O dată ce începi să simţi dragoste pentru tine, indiferent de situaţia în care te afli şi de greşelile pe care tu crezi că le-ai făcut, inclusiv când ai sentimente de vinovăţie sau de teamă care pot fi distrugătoare pentru suflet şi sănătate, lucrurile încep să se întâmple pozitiv în viaţa ta. Este important să ne eliberăm cât mai devreme de tiparele noastre autodistructive, deşi uneori nici nu ne dăm seama că matriţa după care acţionăm nu ne mai este de folos şi atunci nici nu ne dorim să o schimbăm.
Test
Verifică însă cât de mult te iubeşti: încearcă să spui fraza „mă iubesc şi mă accept din toată inima, aşa cum sunt„; ce notă de adevăr dai acestei fraze, de la 0 la 10, unde 10 este intensitatea maximă, adică „perfect adevărat”?
Dacă nota ta este între 8 şi 10 stai destul de bine, dar tot ai mai putea lucra puţin pentru îmbunătăţirea ei; dacă nota este între 5 şi 7, ai de recuperat cam jumătate din iubirea pe care nu ai crezut că meriţi să ţi-o dăruieşti, iar dacă nota este sub 5 va trebui să lucrezi mai mult pentru a creşte nivelul de iubire pentru tine.
În ce fel să te iubeşti însă? A te iubi aşa cum eşti seamănă cu dragostea necondiţionată a unei mame faţă de copilul ei, deşi e mai mult decât atât; este asemeni iubirii divine pentru tot ceea ce există, fără judecată. A te iubi necondiţionat este cel mai măreţ dar pe care ţi-l poţi face. Iubeşte-te complet, fără teamă. Dacă mâine n-ai mai fi, nu ţi-ar părea rău că până azi nu te-ai iubit mai mult?
Iubirea necondiţionată e un dar divin
Atunci când nu mă pot ierta sau nu mă pot iubi oricum aş fi înseamnă de fapt că nu am învăţat încă un principiu simplu de viaţă: nu există greşeli sau păcate; eu am nevoie să trec prin anumite experienţe necesare mie ca să pot evolua şi orice aşa-zisă „greşeală” este doar o etapă în desăvârşirea mea: o dată ce am trecut de ea am învăţat ce trebuia şi merg mai departe fără să o repet.
A trăi în prezent şi nu în trecut (cu regretul că aş fi putut face lucrurile altfel) ori în viitor (atunci când mă îngrijorez pentru ziua de mâine) poate fi cel mai dificil lucru pentru mulţi; e greu să devii atent la ceea ce se petrece acum în jurul tău, la sentimentele tale, la nevoile tale, la oameni şi la frumuseţea vieţii fără să te gândeşti la probleme; dar dacă poţi să o faci, viaţa devine minunată.
Iartă-te şi iubeşte-te aşadar din toată inima, aşa cum eşti, fiindcă nimeni altcineva nu o va face în locul tău şi oricum, tu ştii cel mai bine ce nevoi ai şi cum să ţi le împlineşti.
Sentimentele reprezintă limbajul corpului
Dacă vrei să afli care sunt cele mai bune decizii pentru tine, fii atent la corpul tău, căci el îţi va comunica prin emoţii tot ceea ce trebuie să ştii.
Ţi s-a întâmplat vreodată să vrei să faci un lucru pe care ţi l-ai dorit şi totuşi să trăieşti senzaţii de teamă sau panică, să începi să tremuri fără motiv sau pur şi simplu să ai o senzaţie neconfortabilă?
Este pentru că trupul tău încearcă să îţi transmită mesajul că ceea ce vrei conştient nu e acceptat deplin şi de subconştientul tău. Traumele rămase nevindecate pot ieşi la iveală în cele mai bizare momente, uneori fără să înţelegem ce anume ne-a determinat să reacţionăm astfel.
Spre exemplu, dacă în trecut ai fost vreodată criticat în public, e posibil să nu te poţi simţi în largul tău acum, în faţa unui auditoriu, deşi ai vrea să nu reacţionezi aşa; ţi-ar fi plăcut poate să nu îţi fie teamă în anumite situaţii, dar emoţiile te dau de gol, pentru că la un moment dat, poate în copilărie, ai mai fost într-o situaţie similară din care ai învăţat să anticipezi că ceva negativ se poate întâmpla dacă continui.
Corpul tău îţi arată astfel cât de greu îţi este să accepţi situaţia respectivă relaxat, tocmai pentru că, emoţional vorbind, aceste stări negative au rămas impregnate în memoria ta. Practic, felul în care tu crezi că poţi face faţă situaţiei poate fi total diferit de ceea ce înţeleg corpul şi subconştientul tău din acea întâmplare. Majoritatea oamenilor nu realizează diferenţele între ceea ce îşi propun şi direcţia reală spre care se îndreaptă, şi din această cauză cred că îi urmăreşte ghinionul, că au avut o perioadă nefastă, că e ceva în neregulă cu ceilalţi, dar niciodată nu îşi dau seama că de fapt problema îşi află rădăcinile în ei înşişi.
Invata!
Fii atent la semnalele corpului tău de fiecare dată când încerci să faci ceva, când vrei să iei o decizie sau când începi un nou proiect; el este un fel de învăţător pentru tine şi îţi poate spune întotdeauna ce simţi de fapt înăuntrul tău pentru acea situaţie, ghidându-te în direcţia cea mai potrivită pentru tine, astfel încât dorinţa ta conştientă să coincidă cu cea inconştientă.
Desigur, poţi hotărî că trebuie să faci curăţenie înăuntrul tău şi să renunţi la emoţiile care nu îţi mai folosesc, pentru a atrage tot ceea ce visezi, dar, dacă nu eşti încă pregătit să faci asta, alege să te bazezi pe forul tău interior, care îţi este cel mai puternic aliat în luarea deciziilor; în acest fel nu vei mai avea surpriza că ceea ce visezi nu se realizează, pentru că vei merge doar pe cărările spre care te conduce inima ta.
Oricum, bazează-te cât mai puţin pe răspunsurile primite din exterior, căci ceilalţi nu au de unde să ştie cât de benefic poate fi acel lucru pentru tine. Ei nu au trăit viaţa ta, experienţele tale emoţionale şi nu îţi pot oferi decât o variantă de decizie bună din punctul lor de vedere. Tu eşti singurul care poate decide pentru viaţa ta, iar emoţiile te ajută să o faci cel mai bine.
În felul acesta vei lua cele mai bune şi eficiente hotărâri, pentru că îţi vei asculta corpul şi inima; inima fiind sediul emoţiilor, transmite întotdeauna semnalele cele mai clare, în modul cel mai direct.
Şi încă ceva despre limbajul corpului: atunci când ne îmbolnăvim este posibil ca trupul şi inima noastră să fi încercat de prea mult timp să ne arate că nu suntem la momentul sau locul cel mai potrivit în viaţă, că poate am mers într-o direcţie nepotrivită, făcând un anumit lucru sau gândind ceva contrar credinţelor noastre interioare.
Boala devine astfel mesajul corpului pentru noi. Atunci când ne ascultăm cu atenţie pe noi înşine, corpul ne vorbeşte. Când pe el îl doare ceva este pentru că sufletul suferă şi ne-am ignorat nevoile interioare.
Să îi oferim corpului ceea ce ne cere, să fim buni şi răbdători cu el şi cu noi, ca şi cu un copil. Să îi dăm relaxarea de care are nevoie atunci când ne-o cere şi iubire necondiţionată de fiecare dată când ne privim în oglindă, să îl hrănim cu alimente curate şi sănătoase ca şi cum ar fi templul sufletului nostru, să le oferim ochilor privelişti minunate, urechilor – melodii frumoase, nasului – arome fermecătoare, iar corpul ne va „răspunde” înapoi cu dragoste şi sănătate, ca un prieten bun, ceea ce a şi fost întotdeauna.”

Daniela Dumitriu