3. MarYan : PoVestea ZILEI (74) pentru 9 noiembrie 2015 – Purificarea prin Focul COLECTIV (III) – (Numeroase dovezi şi argumente care sugerează un INCENIU PROVOCAT la #COLECTIV !, în Ajunul HALLOWEEN-ului).

 

MarYan

PoVestea ZILEI (74)

(pentru)

9 noiembrie 2015

– Purificarea

prin

Focul COLECTIV (III) –

– Numeroase dovezi şi argumente

care sugerează un

INCENDIU PROVOCAT la #COLECTIV !,

în Ajunul HALLOWEEN-ului –

Sursa:

http://noul-univers-christalin.blogspot.ro/2015/11/maryan-povestea-zilei-74-pentru-9.html

Iată că, după primele două părţi (Partea 1-a şi Partea a 2-a) ale acestui tot mai celebru serial-saga – unul dintre cele mai „dramatice” pe care le-am prezentat până acum, pe blog – se pare că evenimentele nu numai că nu s-au „potolit”, ci, dincolo de aparenţe, acestea evoluează „under-ground” (subteran), dezvoltându-se noi informaţii şi evoluţii care întăresc, pentru cei atenţi la „nuanţe”, acea celebră „Teorie a Conspiraţiei” (de fapt, „informare alternativă”, scăpată de sub controlul mass-media oficiale) care spune că ceea ce s-a petrecut în Clubul Colectiv nu a fost deloc un „accident nefericit, pur întâmplător, datorat unor neglijenţe crase” ci, pur şi simplu, o „EXECUŢIE RITUALICĂ” din Ajunul HALLOWEEN-ului !

Înainte de a începe prezentarea seriei acestor argumente, este important ca să înţelegem şi să conştientizăm acest esenţial aspect, căci acesta reprezintă un punct-cheie fundamental în imaginea de ansamblu care PoVesteşte CE şi DE CE s-au petrecut toate aceste evenimente.

Aşadar, să reluăm firul poveştii noastre de la finalul Primei Părţi, în care evidenţiam existenţa a deja câtorva informaţii venite din surse diferite care vorbeau de „iminenţa” unui moment dramatic în seara lansării albumului (fostei, din nefericire...) formaţii „Goodbye to Gravity”.

Iată, încă odată, pentru o sinteză cât mai clară şi mai cuprinzătoare, afirmaţiile-şoc (ce mi-au rămas şi mie în memorie) şi imaginile „capturate de pe Facebook” ce vorbesc de la sine despre zvonurile ce erau vehiculate chiar înainte de momentul dezastrului de la #Colectiv :

- „NAŞPA, EXPLODEAZĂ” :

- „MI-A SPUS SĂ PLEC CĂ VA IEŞI NAŞPA” (cu vreo 10 minute înainte de declanşarea dramei din #Colectiv) :

- „CE SURPRIZĂ O SĂ AIBĂ ĂŞTIA DISEARĂ” :

- „IEŞI REPEDE AFARĂ CĂ VA FACE BUF !” :

În plus faţă de ceea ce am prezentat încă de acum aproape o săptămână, iată că au apărut şi alte „dez-văluiri” de acest fel, printre care tot mai cunoscută este cea transmisă de un relativ cunoscut reporter, Andrei Manţog, de la revista „Kamikaze”, care a relatat cum, cu o zi înaintea dramei de la #Colectiv, a fost sunat de un fost angajat al Guvernului care i-a declarat că să se aştepte ca să se întâmple „un dezastru, un accident, ceva cu mulţi morţi”...

...Iar, la nedumerirea reporterului, de genul „ăăă...”, respectivul i-a mai transmis doar atât : „Da, crede-mă. Vor muri oameni. NU-I CUNOŞTI”...

Pe de altă parte, este foarte interesant că deja au apărut informaţii despre existenţa unei „plângeri” referitoare la „ameninţarea cu un incendiu” pe care ar fi primit-o, cu două săptămâni înaintea catastrofei, un om de afaceri care avea un spaţiu exact în locaţia fostei fabrici „Pionierul”, unde a avut loc fatidicul incendiu.

Iată, dragi prieteni, o altă dovadă de „pistă falsă” expusă de „presa românească” pentru cei care-şi pun prea multe întrebări şi nu ascultă docili doar varianta oficială !... astfel, liniştindu-i şi pe aceştia cu ideea „conspiraţionistă” a unei răzbunări a unui alt patron, într-o dispută privind spaţiile închiriate din incinta fostei fabrici „Pionierul”... şi alte „poveşti” de acest gen...

Această „pistă falsă” a „mâinii criminale doritoare de reglare de conturi”, însă doar aşa, ca-ntre patroni aflaţi în concurenţă... ar putea fi luată în seamă de către cei care înţeleg că „ceva mai complex decât s-a prezentat în presă s-a petrecut acolo”, dacă acest eveniment dramatic nu ar fi fost atât de meticulos pregătit, cu ceva timp înainte, chiar de către... proprietarii clubului !

Da, deşi pare iarăşi „şocant”, s-ar putea spune că însăşi patronii clubului au creat acest „atentat” sau, poate, anumiţi angajaţi care s-au ocupat de această acţiune, fără ca patronii să aibă habar de ceva... – aspect care rezultă din câteva situaţii foarte interesante...

Prima se referă la faptul că, doar cu aproximativ 30-40 de zile înaintea catastrofei, patronilor le-a venit cheful ca tocmai atunci să dea jos buretele de pe tavan, spălând atât TAVANUL de... soluţia ignifugă cu care a fost tratat acesta la amenajarea sa, cât şi BURETELE, de fumul cu care fusese îmbibat... însă nu se ştie cu ce soluţie (solvent... inflamabil ?).

Acest aspect este evidenţiat de o seamă întreagă de articole din media semi-oficială, care au sesizat acest aspect...

Însă, cel mai interesant şi cu adevărat SUSPECT element se referă la faptul că, după ce, cu o lună înaintea dramei, tavanul este spălat de soluţia ignifugă iar buretele (de pe tavan) este spălat-îmbibat cu o soluţie-solvent necunoscută, ei bine, cu doar câteva zile înaintea evenimentului, PENTRU PRIMA DATĂ, la spectacolul celor de la „Goodbye to Gravity”, se observă cum stâlpii de susţinere sunt „îmbrăcaţi” cu acest burete devenit nu doar ne-ignifug, ci de-a dreptul... igni-fil („iubitor de foc”) !...

Iată imaginile care arată evidenţa în privinţa bureţilor de pe stâlpi : dacă la spectacolul din Ajunul Haloween-ului, stâlpii se văd bine capitonaţi cu deja celebrii bureţi, în pozele pe care deja le cunoaştem perfect :

...ei bine, la spectacolele anterioare, inclusiv de la ultimul spectacol de dinaintea catastrofei, stâlpii arătau a fi LIBERI DE ORICE BURETE ! ! ! :

Şi, ca lucrurile să fie cât mai limpezi, iată o demonstraţie a calităţii cu adevărat „ignifugă” a buretelui (cel de pe tavan) de dinaintea „spălării” acestuia şi a tavanului :

...ceea ce vrea să ne spună că, deşi la acel eveniment anterior de la „Colectiv” era aprinsă o TORŢĂ URIAŞĂ a cărei FLACĂRĂ se apropia ameninţătoare de buretele tavanului Clubului, acesta nu a avut nicio problemă !

În schimb, după ce buretele de pe tavan a fost „spălat” şi, apoi, extins (absolut ilogic) pe stâlpi, acesta devine super-inflamabil (întregul burete de pe tot tavanul ia foc în doar... 10 secunde) de la o... SCÂNTEIE !

În schimb, dragi prieteni, acel burete poziţionat „strategic” pe pereţii stâlpilor – absolut ilogic, cum spuneam, izolaţia fonică a acestora cu acest burete fiind cel puţin „inutilă” – ei bine, acel burete putea fi foarte bine aprins cu o brichetă, de o mână „binevoitoare”... după cum s-a şi întâmplat, pare-se, în realitate, conform cu unele observaţii prin metode „neconvenţionale”, care au confirmat această ipoteză (şi care, în contextul a ceea ce am prezentat până acum, devine şi foarte logic şi cel mai probabil).

Şi încă un argument cât se poate de ştiinţific : în mod normal, un burete ne-ignifug, căruia i se dă foc în aer liber arde relativ normal (cu o viteză de aproximativ 1,5-5 metri pe minut, dar până la 1 metru pe secundă)... însă, în condiţiile specifice din clubul Colectiv, din acel moment, în care concentraţia de oxigen era mult scăzută iar încărcarea cu dioxid de carbon mult crescută, „arderea” chiar şi a unui burete ne-ignifugat ar fi fost foarte lentă, mai mult o fumegare (ca şi lemnele umede care mai mult fumegă şi trosnesc decât ard cu flacără puternică)... în timp ce s-a observat că viteza de ardere a buretelui tavanului a fost de 1,5-2 metri pe secundă !

CUM vine asta, dragi prieteni ?

Faţă de acele condiţii de ardere, în loc să aibe loc o ardere-fumegare, în realitate se produce o ARDERE EXPLOZIVĂ... LA PROPRIU !

Fac această afirmaţie sub această formă (sintagmă), deloc întâmplător, pentru că, încă din prima noapte a cercetării evenimentului dramatic, un aspect m-a intrigat la unele „mărturii dramatice” ale unor supravieţuitori ai incendiului criminal.

Astfel, în cel puţin 4-5 mărturii am citit despre un aspect comun pe care nimeni nu l-a luat în seamă sau, dacă l-a remarcat, a încercat să-l explice (o profesoară, de exemplu) prin „probabila” prăbuşire a tavanului (deşi ulterior, nu s-a evidenţiat nimic din vreo astfel de prăbuşire).

Haideţi să vedem cum prezintă 3 martori acest moment foarte important în desfăşurarea dramei de la #Colectiv.

PROFESOARA Delia Ţugui, de care am amintit mai sus, scrie, printre altele :

„După ce am ieşit afară, am auzit o bubuitură înfundată şi am simţit că mă loveşte o rafală de aer fierbinte în spate. Mi-a luat foc părul. Am pus mâna să îl sting și m-am ars. Aerul era fierbinte, irespirabil, fumul gros și negru, nu vedeam absolut nimic...

...Repet, eram deja afară. Nu cred că a fost o explozie propriu-zisă. Din ceea ce am văzut ulterior la TV (N.MY.: Sigur, s-ar fi putut prezenta altceva la „TV”?...), s-ar fi prăbuşit tavanul şi asta ar fi putut provoca rafala de foc şi fum care m-a prins din urmă. Apoi am văzut lumină şi am simțit aer curat.”

La rândul său, deja celebrul Adrian DESPOT, solistul de la „Viţa de Vie”, cunoscut pentru intevenţia eroică din momentele ulterioare de după declanşarea incendiului, a făcut o declaraţie la audierea sa de către procurorii „de caz”, în care afirmă, printre altele :

„S-a creat o ambuscadă la intrarea în container, deoarece multe persoane erau deja căzute pe jos, iar din spate erau alte persoane care împingeau. La rândul meu, şi eu am căzut, iar sub mine mi-am dat seama că se aflau mai multe persoane. Peste mine au căzut mai mulţi oameni, şi am rămas prins în acea ambuscadă.

La un moment dat, s-a simţit un val de aer, am remarcat o flacără foarte mare, iar de sus cădeau bucăţi de burete ars şi lemn ars.”

Se pare că a treia declaraţie pare a fi şi cea mai interesantă şi relevantă, ea aparţinând unuia dintre angajaţii firmei pirotehnice care s-a ocupat de artificii.

Dincolo de ciudăţenia faptului că acesta a ieşit din club cu puţin timp înainte de declanşarea incendiului (pe motiv că „nu-i plăcea muzica”...), lăsând pe altcineva ca să „supravegheze” spectacolul pirotehnic, pe noi ne interesează observaţia legată de acest moment – mai ales că vine de la o persoană „profesionistă”, care chiar cu astfel de „efecte” se ocupă :

„Aproximez că am stat afară 15 minute, iar la un moment dat am observat că din club au început să iasă haotic clienţii, care au rupt uşa pentru realizarea defluirii, m-am dus lângă uşa de la intrare în club să văd ce se întâmplă, crezând că este vorba despre un conflict, iar din interiorul clubului a început să iasă fum în cantitate mare.

Văzând fumul, am luat-o la fugă încercând să mă îndepărtez de club împreună cu ceilalţi clienţi care au reuşit să iasă.

Am reuşit să parcurg aproximativ 10 metri, m-am uitat înapoi, moment în care din club a ieşit o flacără de mari dimensiuni, concomitent auzindu-se o bubuitură.”

Iată, dragi prieteni, acum remarc şi eu cum „s-au poziţionat” aceste trei exemple, fără să observ acest detaliu, decât acum, după ce le-am pus în pagină : prima declaraţie vine de la profesoara care se afla chiar lângă intrare, al doilea de la Adrian Despot care în momentul „deflagraţiei” era căzut chiar în celebra „grămadă” de la intrare, iar ultima, al „angajatului fugar”, apare din perspectiva unuia din afara clubului.

Aşadar, ce observăm din declaraţiile acestora ?

Prima sesizare se referă la imaginea comună a apariţiei unei FLĂCĂRI mai mult sau mai puţin „Mare”, Văzută sau Simţită de cei implicaţi, însoţită de o BUBUITURĂ mai mult sau mai puţin înfundată sau zguduitoare.

Este evident că această uriaşă flacără şi bubuitura însoţitoare nu a fost efectul „căderii resturilor arse de lemn şi burete” (care burete, că doar ardea, cică...), căci această flacără, iată a ajuns până în afara clubului (a fost văzută de către pirotehnist, care era afară la 10 metri de intrarea în Club), în timp ce profesoarei, aflate lângă ieşire, în exterior!, în faţa „grămezii umane”, i-a luat foc părul de la această „Flacără” însoţită de o Undă de Şoc...

Din acest context, arătaţi-mi vă rog cum v-ar putea lua foc părul dacă la câţiva metri buni de voi pică bucăţi de lemne ? (chiar dacă era incintă închisă – acolo unde focul ar fi trebuit să fie mocnit, datorat sărăciei de oxigen, repet)...

Şi atunci, oameni buni, ce s-a putut produce acolo, în acel loc al groazei ? – la propriu, că tot era vremea Halloween-ului...

Răspunsul îl putem afla, foarte simplu, din numeroasele declaraţii, preluate de media oficială, ale colegilor medici de pe secţiile de terapie intensivă şi arşi, referitoare la bizarele, şocantele sau chiar „nemai-întâlnitele” efecte toxice produse asupra pielii şi a altor organe vitale ale victimelor supravieţuitoare ale dezastrului.

Astfel, necrozarea „aberantă” a pielii şi culorile „bizare” ale plăgilor (rănilor de pe piele), alături de efectele dramatice asupra „arderilor căilor respiratorii” (laringe, trahee, bronhii, plămâni) care au determinat moartea a tot mai multor supravieţuitori din ultimele zile, este explicată prin prezenţa în aerul de la locul incendiului a unor Substanţe EXTREM DE TOXICE.

În caz că încă nu aţi aflat, este vorba despre : MONOXID şi dioxid de CARBON, MONOXID şi dioxid de AZOT, ACID CIANHIDRIC, Acid Clorhidric, TOLUEN şi XILEN.

Toată lumea a vorbit despre ACIDUL CIANHIDRIC, cel care rezultă din arderea POLI-URETAN-ULUI din buretele „ignifugat”, şi ale cărui efecte au fost văzute în mod direct în Lagărele de concentrare naziste, în celebrele „Camere de gazare” de la Auschwitz, Birkenau şi altele câteva... gaz care a fost folosit încă din primul război mondial sub formă de la fel de binecunoscutul „Zyclon B”.

Dacă la acesta se adaugă şi acidul clorhidric în stare gazoasă, precum şi monoxidul de carbon şi de azot, atunci „combinaţia mortală” este asigurată : inhalat în doze mari (aşa cum s-a petrecut în „Camera de exterminare” de la #Colectiv, evidenţiat inclusiv prin fumul gros care a făcut ca totul să devină „negru” în scurt timp), acidul cianhidric este letal (mortal) în doar câteva secunde !

În doze moderate sau mai slabe, efectele apar în timp mai îndelungat, raportat la doza „inspirată” (din păcate, fără inspiraţie...).

De aceea, este cunoscut şi cazul fetei care, ajungând la spital imediat după dezastru şi stând liniştită pe un scaun, brusc, fără nicio atenţionare, pică secerată... moartă... fără niciun motiv aparent... însă, doar în aparenţă, căci aceasta ne arată cum acidul cianhidric „şi-a făcut treaba”, acţionând doar cu un mic defazaj de timp.

Însă, cum stă treaba cu TOLUENUL şi XILENUL ?

Din explicaţiile din diverse materiale care se străduiesc să evidenţieze aspectele de producere şi efectele asupra corpului fizic uman, observăm că şi în cazul vaporilor acestora, efectele de intoxicare sunt prezente, mai ales la nivel respirator şi cerebral...

...Însă, în acelaşi timp, avem două observaţii importante de făcut : TOLUEN-ul (un metil-benzen), împreună cu acidul azotic stă la baza obţinerii... TRI-NITRO-TOLUEN-ului (TNT), cunoscut ca şi TROTIL, unul dintre cei mai cunoscuţi şi utilizaţi EXPLOZIVI, alcătuit, practic, din acest toluen la care se ataşează trei grupări „nitro” (de tip „-NO₂”) – elemente care s-au regăsit, amândouă (toluen şi dioxid de azot NO₂), între substanţele toxice prezente în plăgile şi/sau organele victimelor.

Cumva, cred că există o legătură între prezenţa toluenului la locul dezastrului şi calitatea sa de materie primă de bază pentru Tri-nitro-toluen, ca explozibil de prim rang, bine-cunoscut...

Însă, mai interesant decât acest aspect este cel legat de celălalt compus complex aromatic, XILEN-ul, care este un di-metil-benzen (are o grupare „metil” în plus, faţă de toluen) şi care, deşi este interesant că are toxicitate certă asupra corpului uman (afectare ireversibilă a creierului şi efect puternic asupra... pielii şi a ochilor!), cel mai interesant este că este folosit în SOLUŢII PENTRU LACURI ŞI VOPSELE ! (alături de mase plastice şi adezivi) şi că face parte din categoria „substanţelor explozive” iar, odată aprins, nu mai poate fi stins decât cu o spumă chimică special pregătită (căreia spuma din extinctor nu ştiu dacă îi face faţă).

Ei bine, oameni buni, primul gând care mi-a venit citind această informaţie s-a dus către acea „renovare” a tavanului clubului de acum 30-40 de zile, care a fost spălat cu o „SOLUŢIE SPECIALĂ NECUNOSCUTĂ”...

...Şi, reamintindu-ne şi de declaraţia basistului trupei „Monarchy”, victimă şi martor al incendiului – care declara pe patul de spital că „...Incendiul s-a propagat foarte ciudat... Când a ajuns la tavan, focul s-a răspândit cu mare viteză...” – ei bine, deja nu mai pare foarte „hazardată” afirmaţia că „spălarea” Tavanului (şi, eventual, a buretelui) s-a făcut cu o soluţie bazată pe xilen şi toluen care, odată aprinse, au declanşat o ardere explozivă accelerată, cu viteză sub-sonică (de câţiva zeci de metri pe secundă), cu degajare mare şi instantanee de căldură – evidenţiată prin acea FLACĂRĂ EXPLOZIVĂ – urmată de ardere ultra-rapidă sub forma unei unde de şoc (detonaţie), evidenţiată prin „BUBUITURA” însoţitoare !

Iată că ne-am lungit iarăşi prea mult pentru PoVestea acestei zile, astfel că ne vom opri şi de data aceasta, pentru a face o pauză, deşi mai avem şi alte foarte importante argumente care ne arată că „la mijloc este ceva foarte putred”...

 

De aceea, la finalul acestui episod, haideţi să sintetizăm :

- avem o mulţime de semnale de la diverse persoane şi personaje care ne transmit că au primit informări de a nu ajunge în acel loc sau de a fugi „mâncând pământul” de Clubul Colectiv, cu doar 10 minute înaintea dezastrului ;

- cu 30-40 de zile înaintea acestei catastrofe a avut loc o „curăţenie generală” în urma căreia tavanul este „spălat” cu o „soluţie” misterioasă (de care nici administratorul firmei care a amenajat spaţiul nu are habar, aceasta fiind o „afacere internă” a Clubului), ca, la ultimul spectacol, să apară şi buretele acoperitor al stâlpilor din faţa scenei – exact cei care au luat foc, la minute bune, vreo 4, după ce s-a terminat şi ultimul joc de artificii (cu „scânteie rece”, apropos), burete care a luat foc din partea sa de jos, din dreptul publicului, şi nu din zona în care ajunseseră scânteile „reci” ;

- apoi focul a urcat uşurel spre tavan, iar odată ajuns acolo, a explodat” realmente, întregul tavan luând foc în, practic, 10 secunde ;

- în plăgile victimelor s-au descoperit şi acid cianhidric (de la descompunerea poli-uretanului din burete), însă toluenul şi xilenul descoperite în ţesuturile acestora, sunt atât excelente bombe termice sub-sonice, cât şi ingrediente de bază în soluţiile de lacuri şi vopsele (cu care s-ar fi putut acoperi tavanul şi, probabil, îmbiba buretele „anti-fonic”).

Iată, dragi prieteni, cât de mult a „film horror” arată aceste „cadre” pe care am încercat să le devoalăm împreună, în acest articol, pentru a înţelege cu tot mai mare limpezime şi cu argumente dintre cele mai solide şi chiar „ştiinţifice”, că ceea ce s-a petrecut la #Colectiv a fost o EXECUŢIE RITUALICĂ DE HALLOWEEN, cu interese atât de „înalte”, încât bieţii noştri „păpuşari mioritici” (de tipul fostului vice-premier Oprea) apar ca a fi doar „copilaşi nevinovaţi” şi „mici păpuşele” pe lângă adevăraţii „autori morali” ai acestei CRIME CU PREMEDITARE de tip AUSCHWITZ, căreia i-aş spune „CREMATORIU DE GAZARE”...

Îmi pare rău pentru tot ceea ce am fost nevoit să evidenţiez aici... şi m-aş bucura enorm să descopăr că „am fabulat”, însă, după cum deja ştiţi şi, iată, descoperiţi, VIAŢA BATE ORICE FILM...

...Iar noi să ne re-vedem în scurt timp, pentru a continua imaginea de întregire a acestui „puzzle”, care pare a nu se mai termina...

Cu speranţă şi determinare în re-găsirea Razei Cosmice de LUMINĂ şi IUBIRE,

MarYan

Sursa:

http://noul-univers-christalin.blogspot.ro/2015/11/maryan-povestea-zilei-74-pentru-9.html