Cine controlează fenomenele meteo și… de ce o face

By T.Baldo/M.Grecu

Pentru fiecare dintre noi este o certitudine că ceva s-a schimbat în ordinea „firească” a climei. Anotimpurile devenind treptat doar un șir de cuvinte banale la care de cele mai multe ori ne raportăm când vrem să delimităm o anume perioadă a anului. Ce s-a schimbat? Ce se modifică? Cine o face… Care este scopul?

Sunt întrebări juste, pertinente la care cel puțin în ultimii doi ani, toate agențiile și instituțiile abilitate a oferi un răspuns corect, au cosmetizat situația reală – și sunt destule exemple când prognozele și rapoartele prezentate public de acestea, au fost contrazise de natură, pierzându-și astfel credibilitatea – mizând pe faptul că dacă „masele ar cunoaște adevărul” s-ar generaliza panica. Nu știu dacă articolul de mai jos vă va oferi un răspuns la o parte din aceste întrebări. Dar sper că după lecturarea lui veți avea o imagine mult mai clară asupra acestor cauze, veți putea cântări, înțelege și înterpreta cu „alți ochi” natura acestor fenomene.

Cum a început…
Bazându-se pe mai multe studii anterioare care prognozaseră faptul că temperatura planetei va creşte atât de mult încât va cauza topirea calotei glaciare până în anul 2000, dar și pe eșecul proiectului comun derulat de cele două mari puteri: SUA și fosta URSS, proiect ce viza explorarea și colonizarea planetei Marte, pentru „elite” a devenit prioritară găsirea unei tehnologii capabile să protejeze Terra de iminentul dezastru cauzat de încălzirea globală.

Eforturile agenției americane cât și a celei similare rusești din anii ‘70 de a reduce poluarea atmosferică au reuşit, aparent, să încetinească într-o oarecare măsură procesul de încălzire globală. Acest lucru din păcate avea doar să amâne producerea dezastrului.

Din păcate însă, nici atunci, probabil că nici acum, nimeni nu a anticipat deteriorarea stratului de ozon cauzată de folosirea în exces a compuşilor chimici cu fluor şi carbon. Urmare a acestui fapt, în stratul de ozon deasupra ambilor poli s-au format două „găuri” imense, care permit intrarea unei cantităţi imense de radiaţii solare să inunde planeta, agravând şi mai mult problema deja existentă. Ceva trebuia făcut şi încă repede, altfel planeta avea să fie„prăjită” de radiaţiile solare.

Controlul meteorologic…
Până la acel moment era deja clar că nişte forme de viaţă inteligente se opuseseră colonizării planetei Marte de către om. Motivul putea fi doar bănuit. Celebrul inventator Nikola Tesla îşi exprimase cu ani în urmă convingerea că planeta Marte este locuită atât de urmaşii oamenilor care părăsiseră Pământul în perioada sa preistorică, cât şi de fiinţe extraterestre venite din afara sistemului nostru solar. Se poate ca Tesla să fi avut dreptate.

Cu bugetul redus substanţial şi fără a mai fi în parteneriat cu Rusia, depindea acum doar de Statele Unite şi de aliaţii lor să găsească o soluţie împotriva ameninţării iminente. Iar această soluţie a fost găsită în scrisorile şi însemnările secrete ale lui Tesla. Reacţionând probabil la semnalele radio stranii pe care le primea, Nikola Tesla declara în iunie 1900: „Nu este departe momentul când vom putea controla precipitaţiile şi umiditatea atmosferei…”. Probabil că se ştia încă de atunci ce urma să se întâmple cu planeta noastră în viitorul apropiat.

Primele avertismente spuse de acesta au atras atenţia şi acelora care se grăbeau să demareze un program prin care „elitele” să poată, la nevoie să părăsească Terra spre o alta care să ofere condiții de supraviețuire. Acum că părăsirea planetei nu mai reprezenta o opţiune pentru nimeni, cei de la putere s-au trezit „blocaţi” pe Pământ alături de muritorii de rând. Singura soluţie de supravieţuire rămânea aceea de a se încerca modificarea climei terestre cu ajutorul tehnologiei inventate de Tesla cu ani în urmă.

Circuitul lui Wilson
Există un circuit global, cunoscut şi sub numele de circuitul lui Wilson, în cadrul căruia ionosfera rămâne încărcată pozitiv, de obicei cu valori între 200 şi 300 de kilovolţi, faţă de Pământ. Pornind de la acest aspect, Tesla a început să facă experimente pentru a vedea dacă este posibilă modificarea climei prin folosirea unei cantităţi uriaşe de energie electrică.

În părţile atmosferei cu vreme liniştită, un curent de conducţie leagă ionosfera de Pământ, iar circuitul se închide între pământul conducător electric şi straturile inferioare ale norilor de furtună, printr-o combinaţie de fenomene de conductivitate, convecţie, fulgerare, puncte de descărcare a energiei şi curenţi cu precipitaţii. Încărcătura electrică, transmisă spre Pământ în timpul furtunilor, menţine câmpul electric al Pământului şi energia potenţială a ionosferei.

Acest circuit natural global a fost descoperit iniţial de Tesla în anii 1890, după care el şi-a reluat cercetările în această direcţie în momentul când a devenit convins de faptul că anumite forţe extraterestre ar fi implicate în procesul de încălzire a planetei.

Rușii fac prima încercare…
Sistemul presupune folosirea unor transmiţătoare uriaşe cu rol de amplificare care să acţioneze ca nişte generatoare globale şi să creeze în mod artificial aceleaşi circuit electromagnetic global care se creează în mod natural în timpul furtunilor cu descărcări electrice.

Oricât de ciudat ar părea, prima aplicare a ideilor lui Tesla datează din perioada Războiului Rece, când sovieticii au făcut primele încercări experimentale de modificare a climei.  Pe 4 iulie 1976, fosta Uniune Sovietică a început să transmită uriaşe câmpuri magnetice sub formă de impulsuri cu ajutorul a 3 transmiţătoare-gigant de 40 milioane de waţi ce transmiteau acele semnale până în SUA.

Acest asalt electronic a perturbat şi blocat semnalele transmisiilor radio şi de televiziune, a înfuriat Comisia Federală de Comunicaţii, dar şi pe operatorii amatori de radio, care imediat au poreclit aceste semnale „Ciocănitoarea rusească” datorită cadenţei impulsurilor. Deşi aceste semnale erau menite să producă o intensificare a precipitaţiilor în anumite zone din Siberia, sovieticii înşişi au fost surprinşi să constate că ele erau atât de puternice încât afectau şi vremea din America de Nord.

Ruşii au finalizat construirea a aproximativ 30 de transmiţătoare uriaşe ce emit în principal semnale în jurul valorii periculoase de 10 herţi, cunoscută sub numele de Frecvenţă Extrem de Joasă (FEJ). S-a spus despre această tehnologie că ar avea la bază ideile lui Tesla. Aceste emiţătoare Tesla creează unde staţionare FEJ extrem de puternice ce formează o blocare a fronturilor de presiune ridicată, care, la rândul lor, modifică traiectoria normală a curentului Jet Stream de mare altitudine, împingându-l spre nord şi întârzie cursul normal al curenţilor de aer în fronturile ce se apropie.

Reacția americană…
Pe 4 iulie 1978, guvernul SUA a iniţiat propriul lui experiment FEJ asupra vremii, care a avut ca efect căderea unor ploi torenţiale în şase districte din nordul statului Wisconsin. Această furtună declanşată cu ajutorul undelor FEJ a produs vânturi cu viteze de 157 de mile pe oră şi a provocat pagube de 50 milioane de dolari, făcând una cu pământul oraşul Phillips, Wisconsin, şi distrugând câteva sute de acri de pădure.

Resimţind succesul „Ciocănitoarei ruseşti” ca pe o ofensă, SUA au iniţiat în secret Proiectul pentru Cercetarea Activă a Aurorei Boreale (High Active Auroral Research Project), cunoscut sub numele de HAARP. Localizat în Gakon, Alaska, acest schimbător de căldură ionosferic bazat pe ideile lui Tesla, un proiect comun al Marinei şi Aviaţiei SUA, proiectează deja de câţiva ani în atmosferă fascicule foarte concentrate de energie de radio-frecvenţă de mare intensitate. În prezent, conform oficialilor americani, această unitate a fost închisă. Mie personal însă îmi vine greu să cred că au făcut acest pas… Sau, au făcut-o doar dacă au construit altceva, într-o altă locație (posibil Antarctica) mult mai performantă.

Aceste unde radio reglabile sunt atât de puternice şi au o încărcătură electromagnetică atât de mare încât sunt practic capabile să ridice şi să încălzească ionosfera. De fapt, acest dispozitiv HAARP funcţionează exact invers decât un radiotelescop, în sensul că antenele emit semnale în loc să le primească.

Planul elitei in modificarea climei
Lordul Monckton s-a arătat Intrigat când un document găsit de un prieten al lui pe un website obscur al UN (Organizația Națiunilor Unite) ce are/avea denumirea de „Notă de Secretariat” i-a fost făcut cunoscut. În document se specificau în detaliu puterile extraordinare de decizie pe care în urma semnării Tratatului de combatere a încălzirii globale (n.a – Tratatul de la Copenhaga din St.Paul, care stipulează necesitatea aplicării măsurilor de combatere a încălzirii globale), noul guvern mondial avea să le obțină.

Lord Monckton. Un adversar dibaci în lupta intervenției asupra controlului meteorologic

„Este pentru prima data cand am vazut un tratat transnational ce face referire la o noua organizatie ce va fi realizata pe post de ‘guvern’ pe baza tratatului. Dar puterile ce ii vor fi alocate acestui guvern care nu este ales in mod democratic sunt cele ce inspaimanta.  Ambitia acestui guvern mondial este enorma chiar de la inceput – Chiar inainte de a-si creste puterile prin modalitatea în care aceste entitati ce îl compun o fac în mod inevitabil.“

Cum putem de altfel intui, au fost destui critici care „nu au reușit” să înțeleagă ideea principală a discursului său și nu au ezitat să-l taxeze pentru limbajul său. Cu toate astea însă, în expunderea sa, a schiței tratatului de la Copenhaga din St.Paul, a lansat acest avertisment: „În următoarele câteva săptămâni, dacă nu îl vom opri și va primi semnătura de acceptare din partea șefilor de stat, prin acea semnătură se va semna distrugerea libertății, democrației și prosperității.”

Misterul urmelor chimice… 
Toată lumea ştie – sau probabil toată lumea – ce sunt urmele de condensare, vaporii evacuaţi în atmosferă de avioanele cu reacţie ce zboară la mare înălţime. Începând din 1997, s-a observat la nivel mondial o creştere semnificativă a numărului acestor urme de condensare, cerul fiind acoperit aproape în permanenţă de dâre lăsate la mare altitudine de către avioanele cu reacţie.

În mod normal, urmele de condensare se formează atunci când cristalele de gheaţă din aer sunt perturbate de trecerea unui avion la mare altitudine, unde este foarte rece. De obicei, urmele de condensare lăsate de motoare şi de vârfurile aripilor sunt subţiri ca un creion şi dispar în 45 de secunde, pierind rapid precum unda din spatele bărci pe un luciu de apă.

Se poate întâmpla ca şi urmele de condensare provocate de cristale de gheaţă să persiste uneori ore întregi pe cer, formând nori cirrus care sunt purtaţi pe suprafeţe întinse – în special deasupra zonelor cu trafic aerian intens, cum ar fi coridorul între SUA şi Europa, deasupra Atlanticului. Spre deosebire de aceste urme de condensare naturale, urmele chimice, a căror prezenţă este observată zilnic de martori oculari, persistă întotdeauna ore întregi pe cer, formând un fel de ceaţă din care se observă deseori desprinzându-se precipitaţii sub forma unor firişoare.

Conform declarațiilor mai multor martori atât din continentul nord-american, cât și cel european, aceștia au observat pulverizări din elicoptere negre nemarcate şi din avioane turbopropulsate ce zburau la altitudini foarte joase în special noaptea.

Deşi cei care susţineau existenţa acestui fenomen al urmelor chimice au atras asupra lor atacuri virulente pe motivul lipsei dovezilor, există înregistrări video însă în care se observă pulverizarea unei substanţe albe din coada unor avioane cu motoare montate pe aripi, precum şi din anumite secţiuni ale aripilor situate undeva între motoare şi vârful aripilor. Acestea sunt exact punctele de pe aripi şi coadă unde sunt localizate supapele de alimentare la avioanele-cisternă.

Ceața, UM731 și… securitatea națională 
În ultimele luni ale celui de-al Doilea Război Mondial, un grup mic de nave militare americane au acostat pe ţărmul de sud al Californiei. Obiectivul acestora era să obţină informaţii despre care ofiţerii credeau că or să salveze mii de vieţi. Dar din contră, această mică incursiune a dus la pierderea a câteva sute de vieţi nevinovate în numele securităţii naţionale.

Această expediţie a fost provocată de teama ofiţerilor din armată şi marină că o unitate militară niponă secretă ar putea contamina Coasta de Vest cu o bacterie ucigaşă. Aparent, o diviziune a armatei japoneze care se ocupa de „purificarea apei”, situată în Pingfan, Manciuria – grup cunoscut sub numele de Unitatea 731 -, folosea de fapt prizonieri, inclusiv americani, ca şi cobai umani în încercarea de a crea toxine mortale menite să decimeze inamicii Japoniei.

La sfârşitul anului 1941, japonezii au testat eficienţa unor arme biologice, folosindu-se de condițiile meteo (curenții de aer și ceață) au lansat mai multe baloane incolore ce purtau în interiorul lor materiale infectate cu ciumă. Odată ajunse la țintă, în localitatea Changde din provincia chineză Hunan, acestea aveau să se descompună eliberând astfel conținutul din interior.

„Hei tai yang 731” (Man Behind the Sun) -1988 -Hong Kong . Un film despre experiențele medicale pe care armata japoneză le-a făcut pe populația chineză din Manciuria în al Doilea Război Mondial. Valoarea artistică a acestui film este scăzută, însă acesta șochează mai mult pentru stilul său apropiat de documentar .Unitatea 731 se ocupă cu dezvoltarea armelor chimice și bacteriologice pentru armata japoneză .Ca urmare avem chinezi care explodează în camere de presiune, bărbați care rămân fără mâini după ce acestea le-au fost introduse în azot lichid, gazări, incendieri, injectări cu tot felul de viruși, s.a. Un film foarte puternic vizual. Nerecomandat celor slabi de inimă .

Autorităţile militare se temeau că ceea ce era mai grav abia acum avea să urmeze. Cea mai mare teamă era ca nu cumva Unitatea 731 să lanseze baloane purtătoare de germeni ai ciumei sau encefalitei care să fie eliberaţi în aer deasupra Americii. Această preocupare a dus la organizarea unor reuniuni la nivel înalt în martie 1945. Autorităţile militare şi-au dat seama de faptul că era suficient ca un singur balon să elibereze în aer astfel de agenţi biologici letali pentru a se produce un adevărat dezastru.

Hmm… oare?

Ceea ce trebuia neapărat să afle aceşti ofiţeri era cât de repede şi în ce direcţie aveau să migreze germenii respectivi – aşa-numitul vector de contagiune.

În acest scop, au fost trimise nave militare în largul coastei de sud a Californiei, unde, la adăpostul ceţii de dimineaţă, marinarii au deschis nişte rezervoare etanşe pline cu viruşi gripali. Infecţia a fost purtată de vânt pe uscat, în timp ce alţi militari ţineau o evidenţă strictă a vitezei şi direcţiei de deplasare a viruşilor.

Au fost de asemenea monitorizate toate spitalele pe o distanţă de 250 mile spre interiorul continentului. Peste 200 de persoane au murit în această epidemie de gripă, dar măcar armata americană a obţinut informaţiile dorite.

În ciuda acestor rezultate, experimentele realizate de guvernul american asupra propriei populaţii civile au continuat până în anii ‘50. Astăzi se știe că armata americană a lansat agenţi de simulare în sute de zone populate din întreaga lume. Scopul era acela de a se studia tendinţele de răspândire şi supravieţuire ale bacteriei în timp ce oamenii îşi desfăşurau activităţile obişnuite.

Nimeni nu a aflat despre aceste experimente secrete ani de zile din cauza caracterului de confidenţialitate  consimțit între autoritățile acelei zone și armată ce s-a „bucurat” de protecția scutului numit „siguranţă naţională”.

De fapt, pe parcursul celor peste 50 de ani cât s-au făcut aceste experimente în aer liber, armata a stopat din când în când utilizarea anumitor agenţi de simulare, din motive de siguranţă. În fiecare caz, se recunoştea abia ulterior faptul că agenţii respectivi ar fi putut cauza boli şi chiar decesul, cu toate că aceste informaţii erau de mult timp disponibile în literatura medicală.

Nu spun că Doamne ferește!… acest lucru s-a întâmplat și în România când, vreme de aproape două luni… aproape întreaga țară a fost prizonieră a ceții, iar explicațiile „meteorologilor de serviciu”… erau din zi în zi tot mai penibile!

Un război biologic monitorizat din… satelit
Referindu-ne acum la urmele chimice, există cel puţin două ipoteze: fie este vorba de încercarea de modificare a condiţiilor meteo prin folosirea unor substanţe chimice periculoase, fie de experimente în vederea unui război biologic care implică agenţi patogeni produşi în laborator.

O altă ipoteză ar putea fi aceea că tipicele semne X desenate de avioane pe cer sunt citite de sateliţi cu scopul de a urmări caracteristicile de dispersie a substanţelor. Condiţiile meteo sunt rezultatul schimburilor de căldură. Generarea de căldură poate fi indusă în atmosferă în mod artificial prin adăugarea la polimeri a prafului de oxid de fier magnetizat şi încălzirea acestora cu ajutorul dispozitivului HAARP sau al unei surse locale.

Satelitul „Orbital HAARP” cunoscut ca X-37B

Bernard Eastlund, inventatorul dispozitivului HAARP şi titularul original al brevetului, a afirmat în repetate rânduri că acest lucru este teoretic posibil şi că astfel de aditivi pentru polimeri, cu rol în absorbţia microundelor, se pot procura chiar de la magazin.

Altfel spus, nu întotdeauna trebuie să „dăm vina pe HAARP” pentru asemenea incidente, pentru că „acestea” pot fi cu ușurință procurate (cumpărate prin diverse metode comerciale), distribuite (cu ajutorul liniilor comerciale de mărfuri/pasageri ale companiilor aeriene) și controlate (cu ajutorul antenelor radar modificate sau a instalațiilor de monitorizare a sateliților geostaționari sau militari a căror destinație și scop nu este întotdeauna explicat în mod public de cei care îi dețin)

Undele radio și… Pentagonul
Un alt expert în modificarea artificială a vremii subliniază însă faptul că, la fel ca în cazul transmisiilor radio pe unde scurte, HAARP permite utilizarea ionosferei pentru realizarea de transmisii pe frecvenţă radio spre ORICE REGIUNE GEOGRAFICĂ A PLANETEI. În acest sens au fost declasificate recent, la presiunea mass-mediei, documente care relevă interesul Pentagonului pentru utilizarea unor „sisteme de dirijare a furtunilor” în tehnicile de modificare a condiţiilor meteo şi pentru folosirea aerosolilor pulverizaţi în scopul acoperirii cerului.

Will Thomas, specialist în urme chimice, este de acord că tehnica pulverizării pare a avea drept scop modificarea condiţiilor meteo şi/sau neutralizarea efectelor încălzirii globale. Aceste strategii de modificare a vremii nu fac decât să lărgească gaura de ozon şi să intensifice fenomenul de încălzire globală. Ele nu reprezintă decât o soluţie salvatoare temporară cu consecinţe chiar mai grave pe termen lung.

Arme și tehnologii…
Prin intermediul modificărilor climatice provocate, atât SUA cât și Rusia, mai recent și alte state au făcut public faptul că dețin tehnologii (arme electromagnetice care funcționează la anumite radiații de radio-frecvență) prin care pot transmite și efectele armelor psihotronice, făcând astfel posibilă inducerea unor stari de frica si spaima, sau de a genera furie în rândul unor mulțimi.

Într-un interviu acordat jurnaliștilor publicației Pravda, generalul rus in rezerva Boris Ratnikov a declarat că armele psihotronice ce se folosesc sub scutul fenomenelor meteorologice sunt mult mai precise. Aceste tehnologii au fost dezvoltate încă din 1979. Dintre cele mai cunoscute sunt cele radiologice, cu fascicul de particule, cele acustice cu radiații infrasonice și cele electromagnetice ce emit radiații (radio-frecvență).

O asemenea tehnologie este aplicată de armata americană, fiind cunoscută ca Silent Sound Spread (SSSS sauSunetul tăcerii). Tehnologia a fost folosită impotriva trupelor irakiene fortificate din buncărele subterane de adâncime din Kuweit și Irak, în prima intervenție a armatei americane în războiul din Golf, în ianuarie 1991.

Medicamente, cip-uri și… mesaje de la Divinitate
Ce ar face o naţiune sau o „conspiraţie” cu o armă care poate «prăji» mintea umană? O armă prin intermediul căruia s-ar putea induce emoţii, frică sau furie, după propriul plac? Prin care ar putea fi controlate trupele inamice de pe o zonă întinsă (teatru de operaţiuni militare), în drum spre o bătălie sau înainte de aceasta? Sau dacă „ţinta”ar fi fixată pe oraşe întregi?! Ori continente?!

Cel puțin teoretic (sunt însă destui savanți care afirmă fără dubii că acest lucru s-a experimentat și practic!!!) acest lucru este posibil. Dacă poţi programa aurora să redea un mesaj ELF, e posibil să fi creat cea mai puternică maşină de „bio-feed-back”. Creierul uman funcţionează pe aceleaşi unde deosebit de joase pe care emite HAARP. Iar acest lucru oferă posi­bilitatea operatorilor HAARP să transmită mesajul direct în capetele a milioane de oameni.

Altfel spus, HAARP pe lângă scopul științific declarat, poate fi utilizat pentru a produce emoţii la cerere, chiar şi pentru a transmite cuvinte sau ordine. În funcție de frecvența ELF folosită, HAARP, sau de ce nu un dispozitiv chiar mai puternic, ar putea pune gândurile direct în capetele oamenilor? Gânduri care, la modul personal, pot fi interpretate a fi produsul gândirii proprii asupra unor alegeri sau decizii (în cazul unor alegeri parlamentare, referendum, legi, etc.) sau distructive sugerând persoanei/individului acțiuni sau decizii precum: „predă-te”,  „supune-te”, „sinucide-te”, „ucide”, „faceţi asta” sau „nu faceţi asta”?!

În toamna anului 2009, mega compania Novatis avea sa revoluționeze industria medicamentelor confirmând public faptul că au realizat „pilula inteligentă”. Inovația consta în introducerea unui microcip de tip RFID care poate transmite un semnal de avertizare SMS… (n.a. – În prima fază de testare se folosea ca receptor pentru transmisiea datelor un plasture special care efectua transferul datelor. În faza de producție, însă, s-a renunțat la plasturi și au „rescris” instrucțiunile cip-ului din interiorul pastilelor)  când pacientul trebuie să continue tratamentul, cât și un pachet de date mai complex unui centru de monitorizare pentru a se verifica dacă au apărut îmbunătățiri ale stării de sănătate sau… complicații.

Exista însă – la data apariției – o mică problemă… necesitatea unei baze de date care să cuprindă un istoric medical al populației. În România, spre exemplu, de mai mulți ani se încearcă acest lucru prin celebrul „card de sănătate”, urmat mai apoi de… „rețeta electronică”.

Practic, în cazul unei afecțiuni (ex: Gripă) mergi la medic… constată afecțiunea, apoi, acesta îți emite o rețetă pe care o ridici de la farmacie „agreată”. Atât cardul de sănătate, cât și rețeta electronică, cuprind istoricul medical, adresa, membrii familiei, numărul social/CNP, cât și formele de corespondență (Telefon/Email).

Cum funcționează? Deja cred că vă imaginați cu toții care este scopul repetării la nesfârșit a medicamentelor „noi și revoluționare”  în pauzele publicitare din transmisiile TV. Cum convingi populația de necesitatea folosirii „pastilei magice” sau a „vaccinului magic”? Evident, prin manipularea și isteria creată în jurul unui fals (sau real) focar. Amintesc aici câteva astfel de scenarii derulate pe teritoriul României: „gripa porcină”, celebra „AH1N1”… maladia „vacii nebune”… toate, la vremea respectivă, având rolul de a testa reacția populației și convingerea de a accepta un astfel de „tratament salvator”.

Curios… sau nu, este faptul că toți cei care au decis să folosească „pilula inteligentă”, comercializată în țările europene în special în afecțiunile inimii sau a insuficienței renale, au acceptat asta fără a ști urmările acesteia, dar mai ales fără a-și pune întrebarea: Ce se întâmplă cu cip-ul/cip-urile ce îi monitorizează sănătatea? Dar mai ales cu ajutorul „cui” trimit pachete de date. Aceste date sunt trimise spre Centrul de Monitorizare prin intermediul undelor ELF de joasă frecvență emise de creierul uman.

Telecomanda umană…
Un om care poartă un asemenea dispozitiv nu va mai avea libera alegere asupra gândurilor și acțiunilor sale… va fi ca o mașinarie teleghidată de alții, programată pentru consum sau… pentru a ucide, fiind astfel la dispozitia permanenta a sistemului. Adică… un robot. Oricând acesta va vrea să se revolte, va fi eliminat, iar când cineva din sistemul elitelor va avea nevoie de organele sale, acesta i le va „dărui”.

În realitate, microcipurile implantabile nu au nimic de-a face cu inevitabilul, fiind vorba în special de planurile anumitor grupuri de interese, dornice să îsi asigure profituri cât mai mari prin deținerea controlului asupra maselor de oameni. Deja tehnologia de identificare cu unde radio, RFID, este pe punctul de a invada toate domeniile, asta în ciuda faptului în care conform studiului ,,Reflex”, finantat de Uniunea Europeana, s-a ajuns la concluzia ca exista riscul ca molecula de ADN uman să se fisureze în urma utilizării acestor tehnologii.

În prezent, se ia foarte serios în calcul posibilitatea de a impune imigrantilor implantul de cipuri RFID la nivelul brațului O astfel de încercare a fost enunțată din partea Olandei și viza minoritatea rromă… urmând apoi (probabil la indicația SUA) ca aceasta să se extindă și asupra unor imigranți proveniți din Orientul Mijlociu din (Irak, Siria, Libia, Iran, Afganistan sau Pakistan).

Pe aceeași „idee”, mai multe state doresc să implanteze populația întregii planete, sub pretextul securității. Nu e greu de ghicit „grupul”acestor state. Pâna atunci însă sunt propuse (sau impuse) tot mai mult, brătări de supraveghere electronică, mai ales în rândul categoriilor sociale defavorizate, sau a nou-născuților, pentru care astfel de masuri sunt mai usor de justificat. Folosindu-se de atributul legal, în această etapă „materialul” ideal pentru efectuarea de teste în acest domeniu îl vor reprezenta – după animale – infractorii și săracii.

În România, prima etapă a început. Animalele, indiferent de rasă ori statut (companie sau utilitate publică) până la 15 ianuarie 2015, data limită, le vor fi implantate microcipuri care vor conține un istoric medical, adresa deținătorului legal, CNP-ul acestuia, precum și datele de Contact (Tel/Email). Doar prin acest demers… „baza de date” se va completa (la nivelul țării) în procent de 30%.

Sursa:

http://newsconspy.wordpress.com/2014/03/17/cine-controleaza-fenomenele-meteo-si-de-ce-o-face/