- Evitarea. Nu vorbeşte niciodată despre probleme în mod direct şi nici nu argumentează într-o manieră constructivă. Evită de obicei citatele sau trimiterile la referinţe. Insinuează în schimb contrariul. Virtual, toată prezentarea sa insinuează că autoritatea în materie şi experţii nu au nici o credibilitate.
- Selectivitatea. Tinde să-şi aleagă cu atenție adversarii, fie aplicând abordarea “loveşte şi fugi” împotriva comentatorilor simpli care îi susţin pe adversarii săi, fie se concentreză mai serios pe adversarii-cheie care sunt cunoscuţi pentru abordarea directă a problemelor.
- Coincidența. Manipulatorul are tendinţa de a apărea brusc când se discută un subiect controversat, deşi n-a mai participat public la o discuţie generală despre acesta. De asemenea, are tendinţa de a dispărea odată ce subiectul nu mai este interesant pentru mase. El este desemnat să participe la discuţie şi pleacă atunci când motivul dispare.
- Echipa. Dezinformatorii tind să funcționeze în grupuri cu aceeaşi opinie şi/sau opinii complementare. Uneori, un participant se va infiltra în tabăra adversă pentru a deveni sursa unui argument de tip sperietoare sau va utiliza alte tehnici concepute să reducă forța loviturii adversarului.
- Anti-conspiraţionism. .Aratand dispreț pentru teoreticienii conspirației,manipulatorul se va concentra pe apărarea singurului subiect, cel al conspiraţiei, abordat într-un nou grup. Unii ar putea crede că dezinformatorul este acolo pentru a încerca să demonstreze că toată lumea e nebună în legătură cu orice subiect, sau pur și simplu pentru a ignora grupul pentru care îşi exprimă un asemenea dispre
- Emoții artificiale. Dezinformatorul are un sentimentalism ciudat, “artificial”, o capacitate de a persevera şi de a persista chiar şi când se confruntă cu un val de critici copleșitoare şi intolerante. Oamenii obişnuiţi, atunci când răspund cu furie, de exemplu, își exprimă animozitatea prin respingere. Manipulatorul va avea în general probleme pentru a-şi menţine imaginea, publicul fiind capricios în privinţa pretinselor emoții şi stilului de comunicare calm și impasibil. În mod obişnuit, un individ rațional, primind atâtea critici, îşi face cu adevărat griji despre ce pot crede ceilalţi despre el și va încerca să-şi îmbunătățească stilul de comunicare sau pur și simplu va renunţa.
- Incoerenta. Agresorul in comunicare are, de asemenea, tendinta de a face greșeli care trădează adevăratele sale motivații. Acest lucru se poate datora faptului că nici el nu știe cu adevărat subiectul. De multe ori, dezinformatorul citează pur și simplu informații contradictorii care se neutralizează reciproc.
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentarii se accepta fara jigniri, fara atac la persoana, combateti (sau sustineti) ideea in sine, cu argumente pertinente intr-un mod constructiv, sa lasam ideile sa se bata intre ele in baza unor argumente solide ce corespund realitatii nu fictiunii, sau unor dogme primitive si perimate.
Multumesc pentru intelegere.