Creierul, reglat pe frecvenţa iubirii necondiţionate

Abilitatea de a ajunge să trăim o stare de iubire necondiţionată este adesea recunoscută ca fiind abilitatea binefăcătoare de a ne menține starea de bucurie și acceptare, faţă de noi înşine şi faţă de toţi cei pe care îi întâlnim. Deşi apare ca o stare ideală a minţii, la nivel fizic este de fapt abilitatea de a ne organiza propria neurochimie, într-un asemenea mod în care nu mai suntem afectaţi de gândurile şi emoţiile noastre nefaste, fiind în schimb cuplaţi la frecvenţa pe care putem primi în ființele noastre infinit de multă mulţumire şi încântare.

Premisa de bază pentru toate gândurile negative, care apar sub forma fricii, anxietăţii şi furiei, sunt mesagerii neurochimici, care controlează cum ne simţim pe baza propriilor alegeri privind gândurile și emoțiile pe care le alimentăm. Modificarea gândurilor noastre are un efect direct asupra circuitelor neuronale, care au capacitatea de a modifica modul curent de funcţionare a creierului într-unul fundamentat pe iubire necondiţionată şi acceptare. Cheia este să înțelegem în profunzime modul în care creierul mediază emoţia iubirii şi cum ne putem ajusta propriile frecvențe la care suntem cuplați, pentru a putea primi cantităţi nesfârşite din acest remediu magic.

Neurotransmiţătorii iubirii

Emoţia iubirii necondiţionate se traduce prin abilitatea creierului de a exprima bucuria şi plăcerea prin eliberarea neurotransmiţătorilor stării de bine, cum ar fi dopamina şi serotonina, într-un mod nerestricţionat. Modalitatea nerestricţionată este vitală aici – pentru a face ca mintea să fie cuprinsă în mod repetat de o stare de mulţumire, fericire şi echilibru lăuntric, este important să îndepărtăm numeroasele obstacole, dificultăți și prejudecăţi pe care le menţinem la nivelul minții, care limitează eliberarea acestor neurotransmiţători esențiali. Ceea ce este necesar pentru ca o transformare reală să se petreacă la nivelul creierului este recuplarea circuitelor neuronale, astfel încât accesul nostru la „căile de recompensare” să devină uşor de obținut şi să le putem stimula la voinţă. În acest fel noi nu vom mai căuta stimuli exteriori, cum ar fi un premiu sau cumpărarea unei case, pentru a simţi efectele generate de eliberarea dopaminei, deoarece circuitele neuronale ale căilor de recompensare deja sunt active și ne oferă o stare de bine în timp ce ne desfătăm cu mici bucurii, cum sunt cea de a trăi în momentul prezent şi de a aprecia fiecare clipă de „acum”.

Poate părea un mare salt, pentru că sentimentul de bucurie pe care îl trăim fiind cu adevărat prezenţi în fiecare moment ar putea fi similar celui pe care l-am resimți dacă am câştiga la loto. În esenţă, ceea ce face cu adevărat diferența este cum ne organizăm propriile noastre căi de eliberare a neurotransmiţătorilor, bazat pe modul în care definim pentru noi înșine recompensa şi plăcerea. De fapt, acest aspect, pe care este crucial să îl luăm în considerare, determină cât de multă bucurie vom resimți în orice situație. Pentru aceasta este necesar pur şi simplu să ne antrenăm mintea să exprime sentimentul iubirii, bazat pe propriile noastre „traduceri” ale acestei emoţii. Cheia aici este redefinirea recompensei şi bucuriei, precum și antrenarea propriului nostru creier pentru a accesa căile recompensei la voință, astfel încât să inducem eliberarea neurotransmiţătorilor stării de bine, care ne vor permite să fim permanent motivaţi, bucuroşi şi împliniți în mod necondiţionat.

Antrenarea sistemelor de recompensă din creier

Deci cum putem să atingem acest nivel superior de a ne trăi viața, în care fiecare alegere devine un pas plin de bucurie al iubirii şi acceptării? Cheia este să practicăm arta atenției susținute asupra momentului prezent (mindfulness), prin care fiecare mişcare este considerată a fi un act perfect de armonie, și care permite creierului nostru să ne înregistreze cu minuțiozitate fiecare senzație sau percepție oferită de simțuri. Astfel, devenim capabili să descoperim și să trăim plenar cele mai mici bucurii – cum ar fi mirosul florilor, cântecul păsărilor; ele nu sunt doar amănunte neimportante, ci devin pentru noi „recompense” pentru abilitatea de a percepe fiecare moment. Acest puternic act de prezenţă este vital pentru reantrenarea căii recompensei, ne permite să simțim bucuria cu uşurinţă, fără efort și să ne amplificăm receptivitatea pentru a primi încă și mai multă plăcere rafinată.

Atenția susținută asupra momentului prezent poate fi manifestată asupra orice alegem, pornind de exemplu de la a simţi o cheie pe care o ţinem în mână, permiţându-ne să ne bucurăm de simţuri într-un mod mai elevat şi mai coerent. Abilitatea de a simţi şi de a pătrunde cu ajutorul simţurilor în punctul de acces la receptorii pentru durere sau plăcere din creier înseamnă că, cu cât simţim mai profund fiecare mişcare, fiecare atingere, fiecare gust etc., cu atât mai mult ne antrenăm părţile din interiorul creierului care sunt gata să elibereze emoţiile asociate stării de bine, după care tânjim deseori.

Să ne antrenăm mintea este cu adevărat la fel de simplu pe cât este să definim ceea ce avem nevoie pentru a simți iubire şi bucurie, precum şi modul în care putem accesa calea recompensei în mod continuu, prin rafinarea abilităţii de a simţi plenar experiențele pe care ni le oferă lucrurile care pot părea la prima vedere nesemnificative. Acest act de reantrenare a creierului modifică modul automat de a funcţiona al acestui organ şi ne permite să descoperim că bucuria şi plăcerea sunt doar stări ale minţii, ce pot fi cu ușurință disponibile, dacă alegem să ne angajăm simţurile. Abilitatea de a face aceasta nu înseamnă că alegem să uităm de marile recompense, ci este un mod de a antrena creierul să exprime emoţii de încântare şi bucurie, atât de mult încât atingerea culmilor să devină pentru noi accesibilă, nerestricţionată şi uşor de obţinut.

Sursa:

http://spirituletern.blogspot.ro/2016/07/creierul-reglat-pe-frecventa-iubirii.html