INTERVIU CU UN COPIL DE CRISTAL

La un centru de terapie psihocomportamentala unde merg, exista un numar mare de copii de cristal, indigo, probabil si alte tipologii (doar pe acestea doua am eu capacitatea sa le identific). In acest centru am cunoscut doi copii de cristal: o fetita de 7 ani jumatate, un baietel de 7 ani, foarte comunicativi si constienti de darurile lor. Pe a treia fetita de 5 ani o cunosc din alta conjunctura dar ca si coincidenta exact in aceeiasi perioada am comunicat cu ea.

Ce pot sa spun dupa interactiunea cu ei: prezenta lor iti schimba radical modul in care vezi lumea. Dincolo de ceea ce spun, fiinta lor, energia pe care o emana te purifica in profunzime. Au in comun ochii foarte mari, fizic vorbind si foarte patrunzatori. Cand vorbesc cu tine simti cum citesc in tine, cum te scaneaza, dar o fac cu foarte mare delicatete si blandete. Mai au in comun o dragoste imensa pentru tot ceea ce inseamna animale si natura, o intelegere care depaseste cu mult varsta biologica.

In ceea ce priveste discutia cu fetita, venise acolo deoarece parintii erau depasiti de temele pe care le discuta si ingrijorati pentruca este foarte sensibila la suferinta celor din jur. S-a creat in doua randuri un context favorabil ca sa pot discuta cu ea intr-o incapere separata, in liniste. Initial vroiam sa explic eu, poate din orgoliul adultului ce este cu moartea si cu viata dar, dupa primele minute, mi-am dat seama ca rolurile putin diferite: eu voi scrie si ea va vorbi. Am incercat sa notez cat mai in amanunt tot ceea ce mi-a spus, ceea ce nu pot transpune in cuvinte este trairea avuta in prezenta ei si a celorlalti doi copii, sentimentul ca te afli in prezenta unei fiinte din alta sfera energetica care vorbeste printr-un corp de copil. De altfel la anumite momente in discutie se identifica cu acesti copii de cristal, in alte momente relata dintr-un punct as spune de constiinta superioara. Am avut senzatia ca in prima situatie se exprima prin constiinta sufletului ei, in a doua vorbea prin ea o entitate probabil de tip ghid sau protector.

Dupa intalnirea cu ei cred ca suntem binecuvantati la nivel de umanitate in ansamblu pentruca acesti copii sunt printre noi.

-Am inteles ca discuti mult despre moarte si lumea de dincolo. Iti este teama de moarte?

La moarte eu ii spun trecerea, iar lumea pentru mine nu exista aici si dincolo, exista lumi in lumi. Nu imi este frica de trecere, pentru ca stiu ca de fiecare data cand ajung in lumea Sufletelor, ma pregatesc si invat pentru a reveni aici. De fiecare data imbrac haina unui corp de copil si am posibilitatea sa imi aleg tara, parintii, timpul si forma corpului meu. Este un proces foarte interesant care se face pana in cele mai mici detalii.

-Parintilor tai le este teama de moarte? Cum reactioneaza la aceste subiecte pe care le ridici tu?

Le-am explicat ca cel mai dificil proces nu este moartea, ci este nasterea pentru ca atunci cand ne nastem uitam cine suntem si de unde venim, pe cand atunci cand murim vedem imediat lumea sufletelor constienti fiind de frumusetea de acolo. Singura mea grija pentru parinti este ca ei sa nu treaca dincolo fara a intelege sarcina, lucrul pe care il au de facut, pentru care au venit in aceasta viata.

-Acestei sarcini ii putem spune misiune de viata. O poti detalia?

Fiecare suflet vine in aceasta calatorie cu un scop, tu de exemplu cand iti propui sa calatoresti cu trenul, iti propui de fapt sa ajungi undeva, apoi alegi mijlocul de transport care duce la acea destinatie, ora si iti pregatesti bagajele. Asa se intampla si la calatoria in aceasta lume, fiecare are propriul sau scop, acest scop depinde foarte mult de ceea ce face persoana respectiva in viata.

-Exista misiuni esuate?

Venirea in aceasta lume este un prim scop, exista misiuni parcurse in conformitate cu scopul initial intr-un grad mai mare sau mai mic, dar absolut orice se construieste aici devine misiune. Misiunea se construieste pe parcursul vietii, constructia poate sa semene mai mult sau mai putin cu planul initial propus, dar tot misiune se numeste.

-O sa revenim la acest subiect, am inteles ca citesti foarte mult geografie, astronomie, te intereseaza aspectele legate de structura scoartei terestre. Acest ultim subiect nu il inteleg.

Stii ca pamantul este viu, toate straturile constituente au propria lor viata, in momentul in care aflu constient de existenta lor, ma pot conecta la ele si comunica cu ele. De la fiecare dintre ele aflu informatii legate de istoria planetei, si apoi le compar cu informatiile citite in carti. Pentru unele nu exista inregistrari, alteori cartile nu readuc acelasi lucru pe care pamantul mi-l povesteste. La fel si in cazul planetelor, galaxiilor, afland despre ele, pot afla informatii despre istoria lor.

-Copii ca tine sunt denumiti copii de cristal, stiu ca mai exista si cei indigo-energia lor are culoarea indigo, copii stelari, copii curcubeu. Cum ai defini aceste categorii?

Oamenii tind sa puna etichete, sa ne incadreze in categorii, si apoi fac legaturile „daca este in categoria copil de cristal, trebuie sa faca asta si asta si asta”. Cred ca mult mai usor ar fi daca ne-ar lua asa cum suntem. Fiintele de cristal sa stii ca nu sunt doar copii sunt si adulti. Sunt fiintele care poarta energia puritatii, inocentei, bucuriei, asa simt eu. Prin aceasta ei comunica permanent cu entitati foarte luminoase, cum ar fi ingerii de exemplu, primesc sfaturi de la acestia cum sa curete, cum sa purifice energia locurilor unde traiesc, a oamenilor pe care ii intalnesc, cum sa le reaminteasca oamenilor sa comunice cu fiintele angelice.

-Copii indigo?

Sunt cei care aduc dreptatea, care demasca minciuna, falsitatea, ei sunt mai puternici, mai taiosi, deschid drumuri, demoleaza trecutul. Cu ajutorul lor noi tesem energia puritatii. Gandeste-te la 2 gradinari: primul vine si sapa gradina, curata buruienile, al doilea vine si planteaza cu delicatete florile. Cand traiesti langa un indigo, sau vii in contact cu el, in timp nu mai poti sa te ascunzi sau sa deformezi faptele, pentru ca el, prin puterea lui te forteaza, sa spunem, sa fii corect, sa spui adevarul, sa fi demn si sa repari nedreptatile, sa iei atitudine. Cand traiesti langa un cristal este bine sa fii cat mai pur, mai inocent si in ceea ce gandesti si in ceea ce vorbesti si in ceea ce faci. Numai pe altruism si pe inocenta se poate comunica si lucra cu noi. Bineinteles ca si la cristale trebuie sa afirmi adevarul. Mai exista un aspect: noi toti suntem la fel, indiferent daca suntem incadrati la categoria cristal, indigo, etc. Suntem aici pentru a ajuta, orice copil de cristal poate deveni indigo daca conditiile externe o cer, orice copil indigo se poate transforma in cristal, adica nu sunt niste caracteristici etern stabilite si ferm delimitate.

-Cum se explica aceasta, am observat ca si in diagnostice se scrie ADHD cu elemente autiste sau autism cu elemente de ADHD, exista foarte des o combinatie.

Este simplu: noi toti comunicam intre noi, venim din aceeasi sursa, putem oricand prin dorinta noastra sa imprumutam ce caracteristici ne sunt necesare.

-Sa inteleg ca stiti cum sa accesati sursa aceasta universala de energie despre care vorbesti, si sa luati de acolo ce aveti nevoie.

Exact.

-Copii stelari, curcubeu?

Multi dintre ei sunt la primele serii de calatorii pe pamant, cei care deschid drumurile au mai fost aici, au nevoie de experienta pentru a face aceasta lucrare. Cei stelari vin sa invete unii dintre ei cum decurge viata intr-un loc complet diferit de casa lor. Aduc cu ei si multa cunoastere de acolo. Cei curcubeu sunt tot cristale, sa spunem ca aduc prin ei simultan mai multe tipuri de energii, stiu sa lucreze cu mai multe tipuri de energii in paralel, de exemplu poate comunica simultan cu un inger, cu un unicorn, cu o zana a plantelor. Toti copii pe care i-ai enumerat iubesc mult animalele, comunica foarte usor cu ele, iubesc plantele si in general natura. Ei cauta locuri linistite, departe de agitatia oamenilor. Stii ca animalele comunica cu celelalte lumi, noi oamenii uitam.

–Cum explici fenomenul copiilor cu autism si ADHD?

Etichete fixate din necunoasterea adultilor, adultii au uitat ce inseamna sensibilitatea, inocenta si s-au fixat mult pe etichete reci si implacabile.

-Ambele categorii comunica mai dificil cu mediul extern.

Da pentruca suntem foarte sensibili, pentru noi aici este uneori o atmosfera rece, taioasa, si simtim asta foarte bine. Unii dintre noi se inchid complet, altii reactioneaza prin agitatie. Noi simtim agitatia celor din jur, nelinistea, durerea, chiar daca ei incearca sa ne spuna ca totul este bine si sa ne zambeasca, pentruca noi simtim prin suflet si citim exact ce spune sufletul lor. De asta exista si confuzia noastra si agitatia, pentruca in paralel vedem doua lucruri opuse: ce se intampla cu adevarat si ceea ce ei mascheaza.

-Cum explici ca sunt copii cu sindrom autist care se recupereaza si altii care raman asa pe tot parcursul vietii.Ce face diferenta?

In primul rand nu inteleg de la ce se recupereaza acesti copii? Ce inseamna ca se recupereaza? De ce folosesti acest termen? Au pierdut ceva si au nevoie sa il recupereze?

-Nu am raspuns la intrebarea aceasta. Asa se spune in termeni medicali.

Folosind cuvantul acesta este ca si cum ai decide ca ei sunt bolnavi, i-ai incadrat intr-o categorie. Problema de care vorbeam cu etichetele. Parintii isi doresc ca si copii lor sa fie dupa chipul si asemanarea lor, sa se incadreze in lume, si asta deoarece ei nu vad si nu inteleg misiunea cu care vine copilul din lumea sufletelor. Sunt suflete care vin ca si invatatori pentru parinti, acestia parcurg lectiile de invatare si copii intra in aceasta lume.

–Ajuta parintii sa isi plateasca datorii din alte vieti? Sa plateasca karma, asa este denumita, uneori prin suferinta?

Eu nu vad asa. Nu, ii ajuta sa isi reaminteasca ca si ei – parintii vin tot din lumea sufletelor. Suferinta apare atunci cand parintele nu intelege aceasta, nu o impune copilul, ea este consecinta neintelegerii si a uitarii. Exista copii care indiferent de eforturile parintilor raman cu acele caracteristici de separare de lumea inconjuratoare, pentruca au in misiune sa fie etern surse de puritate si de inocenta pentru aceasta lume. Pentru a isi pastra etern aceasta puritate aleg ca si suflete sa nu se deschida vreodata. Ei sunt Pastratori de Energie, pentru aceasta vin aici. Au o misiune foarte importanta, si ca suflete sunt foarte evoluate, cu multa experienta. Ei aleg ca si Suflete sa fie in aceasta lume in acest tipar tocmai pentruca asa pot cel mai bine conserva energia puritatii si o darui celor din jur. Pentru a ii ajuta pe cei din jur primesc aceasta misiune. Nu exista un model general, fiecare cand isi programeaza venirea o face cu anumite caracteristici, specifice numai lui. De acea am spus ca este o eroare incadrarea in anumite categorii si etichetarea. Nu inseamna ca parintii nu trebuie sa intreprinda vreo actiune pentru copilul lor, ci doar sa nu o faca din frica, cu tensiune, cu durere, gandindu-se ca acel copil este bolnav. Mult mai bine ar fi sa se gandeasca ca acel copil a venit cu o misiune diferita de a majoritatii, ca prin aceasta ii ajuta pe cei din jur si toate eforturile de a il aduce in aceasta lume sa se faca lin, fara presiune, pentruca uneori tocmai nerbdarea si neincrederea parintilor blocheaza procesul. Acesti copii sunt foarte sensibili, cum am mai spus, si daca in jurul lor parintii emit incontinuu vibratii de frica, de neincredere in Divinitate, de tensiune, copilul prin insasi misiunea sa de a purifica locul si oamenii, absoarbe aceste energii de la parinti pentru a-i ajuta sa se purifice si se incarca el, isi autoincetineste propriile lui procese de ancorare aici. El vrea la un anumit nivel sa isi ajute intai parintii si se pune el in planul doi.

-Stii cum ii vad pe acesti copii? Prin altruismul lor, prin sprijinul fara conditii pe care il ofera, prin puritatea si iubirea lor? Ca pe niste mici entitati Christice venite pe pamant, necunoscuti de cei din jur.

Nu exista un Christ mai mare sau mai mic, copii acestia sunt ca niste stelute de energie Christica, fiecare steluta cu lumina ei. Si da, intr-adevar ei comunica cu energiile Christice. Mai exista un aspect, mintea noastra functioneaza cu o viteza mult mai mare decat a celor din jur. Noi stim ce vrea parintele sa spuna inainte ca acesta sa spuna cuvintele, din momentul in care a format gandul in mintea lui. Inchipuie-ti cat de dificil este sa auzi simultan gandurile tuturor celor din jur si in plus si zgomotul vocilor, si alte sunete. De acea uneori nu exista timp necesar pentru a raspunde prin cuvinte, in cele mai multe cazuri raspundem mental. Si tot din acest motiv este foarte bine sa fim in medii cat mai linistite, si cei din jur sa nu fie intr-o furtuna de ganduri, sa isi controleze viteza cu care gandesc. Uneori e nevoie de timp ca sa raspundem si nu avem acest timp.

–Exista situatii cand am inteles ca ceilalti copii fie te izoleaza, fie te agreseaza fara motiv. De ce se intampla aceasta?

Izolarea este din cauza ca nu avem aceleasi arii de interes, iar agresiunea este un semn de durere. Acei copii sunt in suferinta, au un conflict cu ei insisi, intre cea ce stiu ei ca sunt ca suflete si ceea ce li se impune din mediu sa devina.

-Tu cum lucrezi cu cei din jur, pentru ca simt ca la un anumit nivel lucrezi constient.

Raspunsul meu este o intrebare: cum ma vezi tu pe mine?

-Ca pe un copil special, dotat, deosebit de cei din jur. Simt ca ma purifici in timp ce vorbesti, ma vindeci, simt sacralitate in preajma ta.

Tu ma privesti asa pe mine, eu ii privesc asa pe toti oamenii pe care ii intalnesc. Nu am asteptari de la nimeni, doar ma bucur pentru ca i-am intalnit.Tu imi spui mie copil de cristal, eu vad sufletul-cristalul in fiecare om. Noi nu venim aici ca sa fim admirati, studiati, sa facem profetii despre trecut, prezent si viitor, noi venim ca sa reamintim ca toti pot deveni ca noi daca aleg aceasta.

–De aceea am spus ca sunteti veniti din inima Christului pentru ca unele din cuvintele lui Iisus Christos consemnate in scrieri, sunt „tot ceea ce eu pot face si voi puteti si chiar mai mult dect atat.” Ai readus mesajul lui imbracat in cuvintele tale. O alta neintelegere a mea: cum pot fi facute profetii despre trecut?Inteleg sa prezici ceva ce va urma.

Trecutul, prezentul si viitorul se vad asa doar de aici, ca Suflete vedem totul ca si cum se petrece acum, ca si cum te uiti la 2 televizoare in acelasi timp, la 2 filme diferite. Filmele se desfasoara, ruleaza in acelasi timp, tu te uiti cand la unul cand la altul, pentru ca nu poti altfel. Trecutul, prezentul si viitorul se desfasoara simultan dar nu pe planeta, fizic, ci energetic, ca intentie, ca dorinta, ca vise. O profetie despre trecut ajuta sa se manifeste acea energie, si se dezvolta prin gandurile voastre, prin mintea voastra care aduce aici, ancoreaza acea energie. Un eveniment devine trecut pentru tine atunci cand tu ii pui eticheta de trecut. Daca eu iti povestesc despre niste oameni care traiesc pe pamant si care venereaza o anumita zeitate, automat tu incadrezi la timpul prezent, daca spun”au trait”, mental ii incadrezi la trecut. Ca sa spun mai simplu – trecutul devine real pentru tine atunci cand te gandesti la el ca fiind trecut.

–Sa inteleg ca poti sa citesti in memoria Universului, numita si Cronica Akasha, daca vrei?

Cronica pentru mine inseamna ceva trecut, care a fost, ceva vechi. Eu vad lucrurile acestea altfel: vii, in actualitate, citirea inseamna ca eu sunt acolo ca un fel de observator la aceste evenimente.

-Adultii pun o intrebare sablon, usor banala copiilor, si anume ce vrei tu sa te faci cand vei fi mare?

Nu este o intrebare banala, este o intrebare foarte importanta, problema este ca adultii de multe ori ignora sau rad de raspunsul copiilor. De fapt aceasta intrebare este acelasi lucru cu ceea ce spuneai despre misiunea de viata, este totuna cu a intreba”ce misiune crezi ca ai tu aici? De ce ai ales sa vii?”

Si raspunsul meu este: In primul rand sa ma bucur de viata aici. Sa reamintesc oamenilor cum sa vorbeasca cu ingerii pentru ca multi dintre ei au uitat, isi doresc si au nevoie sa isi reaminteasca. 

Despre copiii indigo si copiii de cristal

Termenul de “copil indigo” provine de la telepata Nancy Ann Tappe, care a clasificat personalităţile oamenilor, după culoarea aurei. În general, fiecare din epocile universale este însoţită de o preponderenţă, la oameni, a acelei culori. De exemplu, acum majoritatea adulţilor sunt fie Albaştri, fie Violet, care sunt cele două culori dispunând de cele mai necesare atribute pentru această Epocă Violet a tranziţiei. în timpul epocii viitoare, Epoca Indigo, culoarea indigo va reprezenta norma. (Cum să înţelegem viaţa, prin culoare, 1982) 

Potrivit lui Tappe, fenomenul indigo a fost recunoscut drept una din cele mai incitante schimbări ale naturii umane care a fost vreodată trăită de societate. Eticheta de indigo descrie tiparul energetic al comportamentului uman care există la ceva mai bine de 95% din copiii născuţi în ultimii 10 ani… Acest fenomen se petrece la nivel global şi, până la urmă, persoanele indigo, vor înlocui toate celelalte culori. în mica copilărie, cei indigo sunt uşor de recunoscut după ochii lor mari, cu privirea limpede. Sunt copii precoce,extrem de inteligenţi, cu o memorie prodigioasă şi o puternică dorinţă de a trăi după cum le dictează instinctul. Aceşti copii ai noului mileniu sunt suflete sensibile, dotate cu un nivel înalt de conştiinţă, care au venit aici pentru a ajuta la schimbarea vibraţiilor din viaţa noastră şi pentru a crea un singur tărâm, un singur Pământ şi o singură specie. Ei sunt puntea noastră spre viitor. 

Potrivit lui Peggy Day şi Susan Gale, sosirea copiilor indigo a fost prezisă de Edgar Cayce, cu mult timp înainte de clasificările aurei, făcute de Tappe. 

“Copiii Indigo” este numele unei cărţi scrisă de Lee Carroll, care canalizează o entitate numită Kryon, şi de către soţia acestuia, Jan Tober. 

Carroll este un absolvent de economie care a condus timp de 30 ani o companie de tehnică audio, până ce o vizită făcută la un mediu i-a declanşat o criză New Age a vârstei de mijloc. El a descoperit religia şi a început să călătorească în jurul lumii, propunând seminarii de “auto-asistenţă”. Alături îi este tot timpul Tober, practiciană a metafizicii şi a vindecărilor prin pase, ca şi cântăreaţă de jazz care a făcut turnee cu Benny Goodman şi Fred Astaire (Krider 2002).

Kryon a dezvăluit unele mesaje importante cum ar fi acela că “iubirea este cea mai puternică forţă din întregul univers.” Carroll şi Tober călătoresc în lume, pentru a face seminarii cu Kryon. Kryon se interesează de multe domenii, inclusiv de UCL Reţeaua Universală de Calibrare – Universal Calibration Lattice) şi Echilibrare EMF (inverstire cu putere prin cunoaşterea naturii noastre electromagnetice, adică a felului în care ne putem controla câmpul energetic, care constă din “fibre de lumină şi de energie”). 

Una din tezele din Copiii Indigo este aceea că, de vreme ce mulţi dintre aceşti copii au fost diagnosticaţi ca suferind de tulburări de deficit de atenţie (ADD) sau ADHD (tulburări hiperkinetice, cu deficit de atenţie), aceasta ar reprezenta “o nouă tendinţă în evoluţia umanităţii.” Aceşti copii nu au nevoie de medicamente cu ar fi Ritalin, ci de o îngrijire şi exerciţii speciale. în carte se regăsesc zeci de articole semnate de autori din toate domeniile. De aceea, ea nu este consecventă şi uniformă, în ceea ce priveşte analiza şi sfaturile oferite. Nancy Ann Tappe a contribuit şi ea la carte. 

Un alt autor este Robert Gerard, Ph.D., al cărui text se intitulează “Emisari ai Raiului”. El crede că fiica sa este un copil Indigo. El mai crede, de asemenea, că “Mulţi dintre copiii Indigo pot vedea îngerii şi alte fiinţe din planul eteric.” El conduce Oughten House Foundation, Inc., şi comercializează cărţi cu îngeri. Un alt autor este Doreen Virtue, promotoare a terapiei cu îngeri, care a descoperit acum apariţia unei generaţii încă mai evoluate de copii, Copiii de Cristal.

Cum putem recunoaşte un copil indigo

Copilul indigo poate fi recunoscut după culoarea aurei şi după o serie de alte trăsături, potrivit unei clasificări care se poate găsi pe website-ul The Indigo Children (proprietate a Scrierilor Kryon). 

-Au venit pe lume cu simţământul că ar fi de viţă nobilă (şi uneori se şi poartă ca atare)

-Au întrucâtva simţământul că “ar merita să fie aici” şi sunt surprinşi când alţii nu îl împărtăşesc.

-Respectul de sine nu contează prea mult. Adesea le pun părinţilor oglinda şi le arată “cine sunt”.

-Au dificultăţi în a tolera o autoritate absolută (adică o autoritate care se manifestă fără nicio explicaţie sau opţiuni).

-Pur şi simplu nu vor să facă anumite lucruri; le vine greu, spre exemplu, să stea la coadă.

-Sunt frustraţi de unele sisteme care funcţionează pe bază de ritual şi nu necesită gândire creatoare.

-Găsesc adeseori căi mai bune de a face lucrurile, atât acasă, cât şi la şcoală, ceea ce îi face să pară că ar fi un soi de “bombe în sistem” (nu se conformează niciunui sistem).

-Par a avea un comportament antisocial, atunci când nu se află în compania celor ca ei. Dacă nu se află în jurul lor nimeni care să aibă un nivel asemănător de conştiinţă, se repliază, simţind că nicio altă fiinţă omenească nu îi poate înţelege. şcoala, ca formă de socializare, le este adesea greu de suportat.

-Nu reacţionează la tipul de disciplinare prin “învinuire” (“Ai să vezi tu ce se întâmplă când o veni taică-tău acasă”).

-Nu manifestă niciodată timiditate, în a vă comunica ceea ce le trebuie. 

Este de la sine înţeles de ce mulţi dintre părinţi nu doresc asemenea etichete cum ar fi ADD sau ADHD, pentru copiii lor. Aceste etichetări sunt sinonime cu imperfecţiunea. Unii ar putea chiar să considere că implică o “tară”. Ele înseamnă, textual, nişte tulburări de comportament ale copilului, datorate unor disfuncţii neurobiologice. Pentru unii, aceasta se traduce prin a avea un creier care nu funcţionează bine sau o tulburare mintală. Este de înţeles că aici intră în joc multe controverse. Tratamentul copiilor cu astfel de probleme reprezintă unul din aspectele incitante pentru media, pentru avocaţi, pentru moderatorii de talk-showuri, pentru jurnalişti de opinie şi mulţi alţii care nu sunt apţi pentru a clarifica probleme medicale sau ştiinţifice complicate. Mulţi sar la atac, la adresa industriei farmaceutice şi a psihiatrilor, pentru faptul că le administrează prea multe medicamente copiilor. A te opune nu are nici un rost, de vreme ce prea puţină lume îi va apăra pe cei care îi “abuzează” pe copii. încă mai puţini se vor osteni de a mai investiga, pentru a înţelege obiectul criticilor. 

Institutul Naţional de Sănătate Mintală spune că ADHD reprezintă cea mai frecvent diagnosticată maladie a copilăriei. Ea afectează pe cca 3+5% din copiii de vârstă şcolară. (David Kaiser spune că cca 10% din copiii de vârstă şcolară ar fi fost diagnosticaţi cu ADD/ADHD şi că, în unele state americane, chiar 50% dintre copiii au avut un astfel de diagnostic.) Cu un asemenea procentaj ridicat de îmbolnăviri, ar fi lesne de decelat şi unele greşeli de diagnosticare, tratament necorespunzător, reacţii adverse, ş.a.m.d. Poveştile despre aşa-numitele abuzuri ar trebui, totuşi, să nu se substituie studiului ştiinţific şi observaţiilor clinice realizate de profesionişti care îi tratează pe astfel de copii, în mod curent. Dar toţi ştim că o poveste relatată la talkshowuri, cum sunt cele ale lui Oprah sau Larry King Live, de Arianna Huffington sau Hilary Clinton are mult mai multă greutate, decât un studiu urmărit ştiinţific. Totuşi, acele studii ştiinţifice trebuie realizate. Ritalin se foloseşte cam din 1950, dar nu există, până acum, studii despre faptul că ar fi sigur, eficient sau mai bun decât alte tratamente alternative. în sprijinul prescrierii lui subscriu majoritatea medicilor practicieni care tratează milioane de copii şi de adulţi suferind de ADHD. Novartis Pharmaceuticals, Corp., care spune că el a ” a fost administrat eficient, ca medicaţie sigură, în tratarea a milioane de pacienţi cu ADHD, în ultimii 40 ani,” fapt atestat şi de rezultatele a 170 de studii (Donohue). Totuşi, se poate considera că Novartis nu este totalmente dezinteresată. 

În orice caz, indiferent cât de multe studii desfăşurate pe perioade îndelungate nu ar fi descoperit nimic spectaculos de greşit la Ritalin, va exista întotdeauna posibilitatea ca unul viitor să demonstreze că el este ceva oribil. De exemplu, “cercetătorii de la Universitatea Berkeley din California, spune că studiul desfăşurat pentru a demonstra felul în care au trecut la vârsta adultă tineri suferind de ADHD, a pus în evidenţă o legătură între Ritalin şi dependenţa manifestată mai târziu de tutun, cocaină şi alte substanţe stimulante” (Donohue 2000). Este această legătură suficient de puternică, pentru a crea îngrijorare? Cum putem noi fi siguri că ADHD, şi nu Ritalin, s-a aflat la baza acestei legături? 

Stările de exaltare şi cvasi-isterice legate de Ritalin au contribuit la crearea unei atmosfere care a făcut posibilă tratarea cu seriozitate a unei cărţi, cum este Copiii Indigo. Dacă ar putea alege, cui nu i-ar plăcea să creadă mai degrabă că copiii lor sunt speciali şi destinaţi unei misiuni înalte, decât că ar suferi de vreo tulburare a creierului?

Informaţii de bază privind copiii indigo sau de cristal

Când avem de a face sau îngrijim copii indigo sau de cristal trebuie să ne reamintim că acest copil foarte diferit de felul în care aţi fost dvs. Ceea ce a funcţionat pentru dvs., nu va funcţiona pentru aceşti copii.

Principalele zone în care va trebui să vă adaptaţi sunt următoarele:

-Copilul indigo sau cristal este o fiinţă având emisfera dreaptă a creierului mai dezvoltată.

-Copilul indigo sau cristal este ultrasensibil la stresul ambiental.

-Copilul indigo sau cristal este sensibil la unele alimente şi va putea dezvolta unele alergii alimentare.

1. Predominanţa emisferei cerebrale drepte 

Copiii indigo şi cristal funcţionează, în primul rând, de la nivelul emisferei drepte. Aceasta înseamnă că ei sunt creatori, intuitivi, imaginativi şi cu inteligenţă emoţională. Totuşi, cultura noastră este una predominant orientată spre o funcţionare a emisferei stângi, care înseamnă liniar, raţional şi logic. 

Dificultăţile încep să apară când copilul intră în sistemul şcolar şi va trebui să se adapteze felului său de funcţionare. O persoană caracterizată de o predominanţă a emisferei drepte învaţă foarte repede şi adesea face salturi intuitive care fac dovada unei uimitoare inteligenţe. Dar sistemul şcolar este calibrat pe o funcţionare predominantă a emisferei stângi, adică este repetitiv, rutinat, organizat şi liniar/cumulativ. Această abordare mai “lentă” va însemna că acest copil se va plictisi foarte repede, pierzându-şi interesul. El va încerca, în general, alte căi care să-i stimuleze interesul. Aceasta îi va duce pe mulţi copii indigo să fie etichetaţi ca fiind ADD sau ADHD, fiind adesea trataţi cu Ritalin, când de fapt nu este nimic rău cu ei, în afară că se plictisesc.

De asemenea, datorită inteligenţei lor intuitive, ei pot adesea să se strecoare timp de mai mulţi ani prin sistemul şcolar, înainte de a se vădi că ei nu pot citi sau scrie “corect”, fapt ce va face ca ei să fie etichetaţi drept “dislexici”, ceea ce reprezintă un alt stigmat. 

Este ceva dăunător, din pricină că acest copil indigo are un puternic simţ al “perfecţiunii” sale şi al faptului că se află aici într-o “misiune”. Dacă i se va spune că are o disfuncţie sau că ceva nu este în regulă cu el, el va dezvolta o traumă, de care fie va încerca să se vindece, fie va încerca să o ascundă. Acest lucru poate duce, la adolescenţă, la abuzul de droguri şi tulburări alimentare, afişate drept căi ale vindecării sau ascunderii traumei. 

Este extrem de important ca aceşti copii indigo sau cristal să fie recunoscuţi ca fiind diferiţi, nu ca suferind de vreo disfuncţie. Dacă această diferenţă este onorată şi ţinută sub control, copilul se va dezvolta într-un mod echilibrat, dacă nu, se va ajunge la alte disfuncţii şi probleme.

2. Sensibilitatea faţă de stresul ambiental

Copilul dvs. este şi mai sensibil decât eraţi dvs. Auzul, vederea, toate simţurile sale sunt mult mai acute decât ale dvs. Acest lucru face parte dintr-o mutaţie evolutivă, care ţine de faptul că oamenii devin din ce în ce mai deschişi şi mai sensibili. Aceasta se traduce prin faptul că acest copil va fi stresat şi deprimat de zgomotele puternice, de aglomerările umane, de muzica asurzitoare şi de televizor. El va reacţiona fie repliindu-se şi retrăgându-se în sine urmarea fiind o depresie -, fie el va tolera aceşti stimuli, care îl vor face să devină hiperactiv şi distructiv. 

Copilul indigo sau cristal are deci nevoie de un mediu liniştit şi tihnit acasă, cu un minimum de jucării electronice şi fără ca televizorul să îi devină baby-sitter. Există aproape o relaţie direct proporţională între conţinutul emisiunilor TV şi numărul de ore cât un copil se află în faţa unui televizor şi comportamentul acestuia.

La capitolul stres ambiental intră şi relaţia dintre părinţi. Dacă între aceştia există tensiuni, care promovează o atmosferă de agresivitate ascunsă sau făţişă, în casă, copilul le va prelua, manifestând faţă de ele fie disfuncţii, fie mecanisme de apărare. Nu puteţi ţine nimic ascuns de un astfel de copil, fiindcă el va “citi” câmpurile dvs. energetice şi va înţelege exact ceea ce gândiţi şi simţiţi, chiar dacă nu veţi exprima niciodată astfel de lucruri.

3. Alergiile alimentare

Corpul fizic al copilului indigo sau cristal este şi el foarte sensibil. Adesea el nu va suporta hrana gătită şi aditivii alimentari, reacţionând inadecvat la zahăr şi cofeină. Aceasta înseamnă că dulciurile, băuturile având coloranţi artificiali, biscuiţii, plăcintele, hamburgerii şi ciocolata vor crea, în acest copil, un comportament disfuncţional şi hiperactiv. A oferi acestui copil indigo sau cristal o ciocolată şi o Coca-Cola, este echivalent, pentru el, cu a-i administra un drog. Sistemul său va reacţiona prin hiperactivitate, generând un comportament hiperactiv, urmat de o “prăbuşire” sau “istericale”, atunci când, la revenire, se vor estompa efectele, el suferind de simptome ale sevrajului, atât la zahăr, cât şi la cofeină. 

Aceasta înseamnă că mulţi dintre copiii indigo nu vor suporta o dietă “normală”. Carnea de pui şi cea roşie sunt pline de hormoni, antibiotice şi chimicale şi majoritatea mâncăruriilor gătite sau la conservă, dintre cele cumpărate în supermarketuri, conţin şi ele chimicale care ar putea să nu fie tolerate. Copilul poate manifesta şi intoleranţă la gluten şi lactate, dezvoltând simptome cum ar fi eczemele, problemele digestive şi tulburări ale sinusurilor şi de nas/gât/urechi. Îndrumări pentru abordarea acestor probleme

Educaţia

Copilul indigo sau cristal va reacţiona bine la un sistem educaţional, în care există un echilibru în stimularea ambelor emisfere ale creierului, sub forma muzicii, artelor, dansului şi teatrului.

Cel mai bun sistem pentru copilul indigo sau cristal este probabil sistemul Waldorf, care pune mai întâi un accent maxim pe elementele ţinând de emisfera dreaptă, pentru ca apoi să o dezvolte şi pe cea stângă, ca bază de susţinere. Acest sistem se concentrează şi asupra tehnicilor de “împământare” a copilului în trup, de vreme ce mulţi copii indigo reacţionează la traume printr-un comportament “dezlânat” sau ieşind, de-a dreptul, din corp. 

Dacă veţi testa copilul pentru a vedea dacă manifestă sau nu simptome de ADD sau ADHD, nu le administraţi decât cu multă precauţie Ritalin, care este un medicament (având deci efecte secundare şi creând simptome de sevraj), menit a-i ajuta mai mult pe părinţi şi pe profesori în abordarea copilului, decât îm a-l ajuta pe acesta însuşi. Există tratamente alternative homeopate sau constând din felurite diete, care sunt mai puţin dăunătoare şi mai eficiente.

Stresul ambiental

În primii ani de viaţă, minimalizaţi zgomotele şi stresul. Aici intră televizorul, jocurile pe PC şi activităţile “violente”. Încurajaţi jocul, cultivarea imaginaţiei şi apetenţei pentru citit – desenat, colorat şi poveşti. Creaţi un mediu calm şi liniştit, pe cât va fi posibil.

Alimentaţia

Este cel mai greu de urmărit, din cauza faptului că hrana se găseşte în magazine şi din pricina presiunilor exercitate de colegi şi prieteni, copilul fiind în permanenţă expus “atracţiilor” hranei de proastă calitate sau junk-food. Încercaţi să vă concentraţi pe alternative alimentare naturale, organice şi sănătoase. Dacă el suferă de alergii şi tulburări comportamentale, va trebui să identificaţi natura problemei, creându-i un regim alimentar mai echilibrat.

Sursa: https://daniilgaucan.wordpress.com/2010/12/02/interviu-cu-un-copil-e-cristal/

Ce simte un bebeluș atunci când mama lui plânge în timpul sarcinii: La asta nu v-ați fi gândit:

CNS-LIFE-GENDER -- Behind the scenes- the model of a fetus in the womb. On Mother's Day, one of the most startling broadcasts will be In the Womb on National Geographic Channel. Pictures of unborn infants are not new but this two-hour Brit documentary uses the latest in 3-D scanning technology to provide exceptional images of a baby girl from conception to birth. Her mouth opens, she swallows amniotic fluid, hiccups, learns innate reflexes when startled, seems to recognize familiar voices and music, selects a favourite thumb to suck (at 11 weeks), dreams (but of what?) and generally is awake about 10 per cent of the time. (CP PHOTO/ Alliance Atlantis/ HO) *Calgary Herald Merlin Archive* DATE PUBLISHED THURSDAY, MAY 5, 2005 DATE PUBLISHED THURSDAY, SEPTEMBER 22, 2005 *Calgary Herald Merlin Archive*FOR CNS LIFE PACKAGE, APRIL 2, 2010

Poate că toate femeile care au avut fericirea de a fi mame s-au întrebat la un moment dat ce simte bebelușul lor atunci când mama are o emoție puternică și plânge. În zilele noastre, cercetătorii au putut veni în sfârșit cu un răspuns la întrebarea: ce simte bebelușul atunci când mama lui are o emoție puternică în timpul sarcinii.

S-a ajuns la concluzia că emoțiile mamei nu influențează doar dezvoltarea copilului în timpul gestației, ci ele vor lăsa continuări pentru tot restul vieții sale. Și acest lucru se întâmplă chiar și dacă sunt mulți oameni care cred că bebelușul nu simte nimic în interiorul uterului.

La Universitatea din California-Irvine, unul dintre studii a adus niște rezultate surprinzătoare. Se pare că bebelușii primesc substanțe chimice care sunt generate și se schimbă odată cu stările emoționale ale mamei. S-ar putea concluziona chiar că factorii externi (droguri, alcool sau substanțe toxice) și emoțiile mamei sunt factori care modelează copilul și acest „efect” poate dura o viață întreagă.

Dacă în timpul sau după sarcină mama intră în depresie, studiile au arătat că bebelușul va prelua acea tristețe și o va îndura ca și cum ar fi a sa. Dar cel mai important lucru care a fost determinat de studiul în cauză este acela că, având emoții calme și fiind într-o stare de fericire, va face ca bebelușul să aibă o evoluție mai bună decât cel al cărei mame simte perioadele scurte de fericire ale mamei sale, care apoi se schimbă în mod neașteptat cu tristețe sau stres. Adică este esențial pentru dezvoltarea bebelușului ca mama să se afle într-un echilibru emoțional.

Pentru studiu, Sandman, Davis si Glynn au analizat mai multe mame care au suferit de depresie înainte și după sarcină, totodată analizând și bebelușii lor, în același fel.

Fetușii umani sunt participanți activi la dezvoltarea lor și colectează informații pentru propria lor viață după naștere. Se pregătesc pentru restul vieții lor pe baza mesajelor sau semnalelor pe care le oferă mama. Cel mai surprinzător lucru este faptul că bebelușii pot simți starea psihologică a mamei lor.

O mamă care are o stare emoțională echilibrată va ajuta la dezvoltarea unui copil sănătos, în timp ce o mamă care trece prin depresie sau are schimbări bruște și constante ale stării de spirit va da naștere unui bebeluș cu probleme de dezvoltare sau care va avea o dezvoltare mai lentă.

Potrivit unui grup de psihologi prenatali, în afară de perceperea sentimentelor mamei, ei percep și gândurile lor, care vor influența și modul în care copilul se va dezvolta. Potrivit experților, începând cu a șasea lună de sarcină, mamele încep să creeze o legătură cu bebelușul lor, deoarece hormonii pe care mama îi produce în timp ce se confruntă cu emoțiile pe care le are (indiferent de diversitatea lor) trec prin placentă.

Din acest motiv, este foarte important ca femeile să aibă o stare emoțională echilibrată, să se bucure de sarcină, să renunțe la grijile lor și din moment ce primesc vestea că vor fi mame, să își iubească bebelușul.

Sursa: http://femina.ro/ce-simte-un-bebelus-atunci-cand-mama-lui-plange-in-timpul-sarcinii-la-asta-nu-v-ati-fi-gandit/

De ce să ascult vocea interioară?

Sursa: https://astrodeva.wordpress.com/2017/08/20/de-ce-sa-ascult-vocea-interioara/

În primul rând vocea interioară este cea care ştie ce este cel mai bine, la un anumit moment de timp, pentru fiecare dintre noi, în parte. Avem, zi de zi, fel de fel de necesităţi. De la nevoia de alimentaţie până la aceea de a comunica cu alţii, de a vorbi cu alţi oameni. Dar nu întotdeauna putem, cu ajutorul intelectului, să determinăm care sunt acele necesităţi mai presante, mai urgente, şi cărora să le acordăm o prioritate mai mare în viaţa noastră.

–

Vocea interioară este cea care ne poate semnala necesităţile “prime” ale fiinţei noastre. Sunt anumite lucruri care trebuiesc dobândite mai întâi, celelalte putând fi satisfăcute doar dacă au deja nişte “temelii” iniţiale. Este ca atunci când am vrea să construim o clădire cu mai multe etaje. Chiar dacă am dori să construim mai întâi etajul doi sau chiar acoperişul, trebuie să urmăm, în mod riguros, o anumită secvenţă de paşi, astfel încât construcţia noastră să fie stabilă şi durabilă.

–

La fel stau lucrurile şi cu fiinţa umană. Pentru a dobândi o stabilitate internă, un echilibru interior, trebuie să urmărim să satisfacem mai întâi nişte necesităţi “primordiale” care vor constitui baza de plecare pentru dobândirea celorlalte.

Societatea actuală ne oferă, într-o anumită măsură, o secvenţialitate a paşilor de urmat în viaţă. Dar, fiecare dintre noi reprezintă o individualitate aparte. Nu ne putem încadra toţi în aceleaşi tipare, în aceleaşi reguli stricte. “Fiecare fiinţă are o anumită vocaţie şi aceasta este torţa care ii luminează viaţa. Cel care işi ignoră vocaţia e ca un sfeşnic rămas ne-aprins.

–

Cel care caută sincer adevăratul ţel al vieţii sale va fi el insuţi căutat de acel ţel. Concentrandu-se asupra acestei căutări, o lumină va incepe să-i alunge confuzia. Numiţi-o revelaţia, numiţi-o inspiraţie, spuneţi-i cum doriţi. Ne-increderea e cea care inşeală. Sinceritatea conduce direct către ţel.”

–

Ce nu este vocea interioară

În primul rând vocea interioară nu este o VOCE. Ea nu se aude… ea se simte, se percepe. Probabil vi se pare un nonsens…. cum adică, vocea nu se aude? Termenul de voce interioară este un termen generic, este o exprimare metaforică a unui fenomen psihic. Vocea interioară poate fi interpretată ca voce dar nu este o voce. Vocile „vorbesc” o anumită limbă: engleză, franceză, germană, română, chineză, etc. Şi sunt sute de limbi. Vocea interioară nu le cunoaşte pe toate. Ea ştie doar un singur limbaj. Cel al gândului.

Aşadar, dacă veţi auzi o voce care vă va spune ceva în limba română să ştiţi că nu este ceea ce eu numesc vocea interioară. Încă din momentul naşterii suntem obişnuiţi să gândim într-o anumită limbă. După primele gângurituri, mama începe să ne înveţe diferite cuvinte în limba maternă, şi vom fi obişnuiţi să gândim în această limbă. Acest mod de gândire nu este “un dat” natural. Limbajul articulat (sau mai bine zis gândirea într-un anumit limbaj) este o modalitate de a comunica cu ceilalţi membri ai comunităţii. Pentru “a discuta” cu tine însuţi; pentru a purta un dialog interior, sau, mai direct spus, pentru a gândi, fiinţa umană a fost înzestrată cu un alt limbaj.

–

Vocea interioară îţi cunoaşte gândurile. Nu are nevoie ca tu să-ţi formulezi aceste gânduri în limbaj articulat sau în fapte. Ea îţi cunoaste intenţiile , atitudinile faţă de cei din jur. Vocea interioară nu are nevoie ca tu să-i demonstrezi fidelitatea. Vocea interioară nu îţi răspunde imediat la întrebări. Se întâmplă şi aşa, dar de cele mai multe ori lansăm o întrebare şi răspunsul poate veni chiar şi peste câteva săptămâni. Vocea interioară nu te roagă, nu insistă să faci anumite lucruri.

Ce este vocea interioară

Pe scurt am putea defini vocea interioară ca fiind instinctul speciei. De ce am preferat această „definiţie” prescurtată? Poate că nu este cea mai relevantă dar reflectă o caracteristică importantă a vocii interioare. În mod normal vocea “discută” cu tine, îţi trimite mesajele ei în mod „paşnic”, dar în momentul în care te afli în faţa unui pericol ea „strigă”. „Tipă” la tine: „NU”.

–

Partea proastă este că nu insistă spunând: nu, nu, nu, nu,…. Simplu, zice o dată şi gata. Dacă nu i-ai prins mesajul, este din cauza lipsei tale de antrenament. Va trebui să te antrenezi pentru a nu mai „rata” şi alte mesaje.  Din astfel de considerente am ales această scurtă definire: în momente cheie din viaţa ta, vocea interioară îţi trimite mesajele mult mai „apăsat”, mult mai „hotărât”. Dar, vocea interioară nu te va ruga să-i asculţi mesajul, să-i urmezi îndemnul. Ea îţi transmite „părerea ei”. O urmezi bine; nu o urmezi – treaba ta, descurcă-te.

Vocea interioară este aceeaşi pentru toată lumea, pentru toate categoriile sociale. Nu contează cât de „citit” eşti, câte şcoli ai; vocea interioară este aceeaşi, în sensul că are aceeaşi înţelepciune. Din alte puncte de vedere, persoanelor cu un „grad înalt de cultură” le este mai greu să perceapă vocea interioară. Şi aceasta, din cauză că, astfel de persoane, în procesul asimilării informaţiilor, au folosit foarte mult raţionalul, în detrimentul „simţului interior”. Vocea interioară este aceeaşi, indiferent de moralitatea persoanelor: oameni evlavioşi, hoţi, ucigaşi, etc.

–

Vocea interioară nu are voinţă, în sensul că ea nu alege persoanele pentru care să se manifeste. Vocea interioară este foarte răbdătoare. Îţi va „şopti” toată viaţa, în speranţa că poate, odată şi odată, tot vei ţine cont de „părerile” ei. Totul depinde de tine.

Sursa: https://astrodeva.wordpress.com/2017/08/20/de-ce-sa-ascult-vocea-interioara/

Dacă copilul este bolnăvicios, atunci părinții sunt cei care trebuie tratați!!!

Sursa: http://perfect-ask.com/daca-copilul-este-bolnavicios-atunci-parintii-sunt-cei-care-trebuie-tratati/

Familia este un tot întreg. Fiecare membru este strânsă legătură cu ceilalți. Astăzi vă vom spune ce trebuie să știe fiecare părinte despre familia sa:

De la concepere și până la 12 ani părinții sunt deplin responsabili de cele ce se întâmplă cu copilul, deoarece starea lui este determinată de câmpul energetic și informațional al părinților.

Mama este responsabilă de starea copilului (energia corpului).

Tata este responsabil de ceea ce se întâmplă cu copilul (comportament) și de starea mamei.

Tații sunt responsabili pentru toți.

1. Influența mamei asupra copilului

De la concepere și până la 12 ani copilul se dezvoltă. Mama este unica sursă de „material de construcție” până la naștere și sursă de energie după naștere.

Cu toții știm că mama nu trebuie să consume alcool, să fumeze, să se drogheze sau să se alimenteze nesănătos, dar… Formarea și dezvoltarea fizică a copilului depinde și de starea psihologică a femeii. Dependența este atât de mare încât cele mai mari probleme ale copilului sunt provocate de mama dezechilibrată psihologic.

În timpul sarcinii mama trebuie să fie extrem de calmă și pozitivă, să trăiască în așteptarea bucuriei de a naște un copil.

După naștere și până la 12 ani copilul este foarte atașat energetic de mamă, iar mama îi controlează  starea lăuntrică. Chiar dacă sarcina a fost liniștită, nașterea provoacă unele stări de panică.

Stările de îngrijorare sunt firești pentru oricare mamă, este un instinct de protejare. Însă, toată îngrijorarea pe care o simțiți se transmite copilului.

Dacă mama este permanent preocupată de niște temeri, atunci ele pot deveni realitate.

Alimentați copilul cu energie pozitivă, dragoste, grijă, blândețe. Încetați să vă îngrijorați prea mult, să-i insuflați frică, nesiguranță, tristețe. Evitați certurile în familie. Copilul alimentat cu negativism va avea o energie negativă, cu care se hrănesc paraziții intestinali!

Paraziții intestinali nu supraviețuiesc într-un mediu pozitiv!

Teoriile precum că copilul „a fost infectat” sau „a răcit” nu sunt valabile. Copilul poate rămâne sănătos după un duș rece sau poate să se îmbolnăvească îndată ce mama începe să se îngrijoreze.

Rețineți! Boala este un simptom, nu o cauză! Tot ce se întâmplă cu copilul sunt consecințele energiei defectuoase! Copilul absoarbe această energie de la părinți, prieteni sau școală.

Febra este o consecință a luptei organismului cu unele cauze. Secrețiile nazale la copil sunt bacteriile și paraziții morți eliminați de organism care se alimentau cu energia negativă. Dacă scădeți febra copilului, prelungiți viața paraziților. Imunitatea copilului este mai isteață decât părinții și medicii. Nu scădeți febra! Folosind medicamentele distrugeți procesele interne care depistează cauza bolii și luptă cu infecțiile. Corpul uman se acomodează condițiilor externe și își mobilizează rezervele interne pentru a lupta cu bolile.

2. Influența tatălui asupra copilului și mamei

Tata este un element cheie care influențează sănătatea familiei. El determină starea mamei, apoi mama a celorlalți membri.

Dacă femeia este mereu iritată și supărată, problema este în tată.

Tata nu trebuie să țipe la mamă, dar trebuie să o liniștească, să facă tot posibilul ca ea să se simtă bine.

Aveți grijă de ea, discutați, ieșiți la o plimbare, râdeți… Stimați tați sunteți sprijinul ei, toată lumea ei se învârte în jurul vostru. Soțul conduce casa și familia, la fel cum soția determină starea tuturor.

Dacă soțul nu dirijează starea soției, nu o liniștește, nu reușește să o scape de stres sau alte temeri… toată familia se va îmbolnăvi!

Soțul educă copilul prin intermediul cuvântului. Vorbirea transmite energie copilului, îl programează și îi determină comportamentul. Dacă tata spune „vei face, vei fi, vei putea” copilul reușește. Tata niciodată nu va spune „nu vei putea, nu vei reuși”.

Mama nu sesizează aceste diferențe și folosește cuvinte care programează copilul în sens negativ: „vei cădea! te vei îmbolnăvi! vei strica! se va întâmpla ceva cu tine!”

Bărbații puternici trebuie să se țină de cuvânt, să ofere dragoste, grijă, liniște soției.

Femeile trebuie să ofere copiilor bucurie, dragoste, îngrijire și căldură maternă.

Soțiile trebuie să inspire soții, să-i facă să se simtă puternici și utili. Învățați să fiți slabe! Doar lângă o femeie slabă va fi un bărbat puternic! Este esența bărbatului! Dacă sunteți o femeie puternică, atunci fiți mai isteață: păreți slabă!

Mama și tata se formează reciproc… iar într-o familie sănătoasă și copii sunt sănătoși!

PS: Respectați acest secret: „Soarele, aerul și apa sunt cei mai buni prieteni”. Îmbunătățesc sănătatea și elimină consecințele negative ale influenței mamei. Este un echilibru natural. Activitatea fizică a copilului este obligatorie. Astfel este asigurată circulația sangvină și eliminarea toxinelor. Nu limitați activitatea fizică a copilului chiar dacă este bolnav.

Sursa: http://perfect-ask.com/daca-copilul-este-bolnavicios-atunci-parintii-sunt-cei-care-trebuie-tratati/

De ce nu iubesc deloc așa-zișii Iluminați România

 Teritoriul pe care se află România pare să fi fost Vatra Lumii, locul din care s-a răspândit civilizaţia umană! La Bugiuleşti (Vâlcea), Nicolaescu-Plopșor a descoperit un femur uman vechi de două milioane de ani. Pe Valea Oltului au fost descoperite urmele unor locuinţe vechi de un milion de ani, iar la Tărtăria, pe Mureş, au fost descoperite trei tăbliţe conţinând cea mai veche scriere din lume, cu o vechime de şapte mii de ani. Aşezarea de la Româneşti, Dâmboviţa datează din anii 30.000 î.e.n. Aici a fost inventat arcul, s-a născut legenda lui Prometeu, au apărut primele mine şi furnale din Europa, aici s-au format popoarele indo-europene.

De aici au pornit o serie de popoare ca pelasgii, sciţii, cimerienii, ilirii, ligurii, bascii, sarmaţii, elenii (aheii şi dorienii), hitiţii, carienii, italicii sau frigienii etc. Aici s-au pus bazele Troiei şi apoi ale Romei. De altfel, vechea Romă a existat pe locul actualului oraş Roman, iar cuvântul Roma este de origine tracică.

Traco-dacii reprezintă cea mai veche cultură de pe Terra, anterioară Sumerului şi totodată cea mai numeroasă şi mai extinsă populaţie a antichităţii. Puteau fi găsiţi în întreaga Europă (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, Germania, Polonia, Italia, Franţa, Spania, Turcia Europeană), Tadjikistan, Asia Mică, Africa. Chiar şi burii din Africa de Sud sunt neam dacic! Cu multe secole înainte de cucerirea romană, dacii reuşiseră să obţină un an de 365,242197 zile, faţă de anul astronomic modern de 365,242198 zile, sau faţă de cel Iulian al alexandrinului Sosigenes de 365,25 zile. Homer a remarcat unitatea lingvistică, etnică şi de civilizaţie a tracilor începând cu mileniul V î.e.n., de când acest spaţiu a iradiat cultură. Tot el ne spune că numai ei ştiau să lupte călare şi să folosească arcul ca armă de luptă, potrivit razbointrucuvant.ro.

Traco-macedonenii au creat şi primul imperiu din Europa, cel al lui Alexandru Macedon, care a creat şi cultura „elenistică”. Dascălul său , Aristotel din Stagiro, Macedonia, era tot un traco-macedonean.

Scrisul a apărut mai întâi în spaţiul tracic, apoi în cel greco-roman. Primii poeţi au fost tot de origine tracă. Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine deosebită, toate convenţiile fiind încheiate doar verbal. De pildă, lipsa de acasă era semnalată printr-un băț aşezat la poartă. De remarcat că acelaşi obicei îl aveau şi mayașii! Oare cine îi învăţase să trăiască într-un asemenea identic spirit de cinste? Dacia a avut cea mai veche agricultură din Europa. Dacii erau singurul popor din lume care foloseau cercul pentru măsurarea timpului (vezi actualele ceasuri)! Minele de aur din Dacia erau cele mai bogate din Europa. Numai tezaurul regal al lui Decebal, jefuit de romani, conţinea 1640 de tone de aur şi 3310 tone de argint. Cu el, Imperiul Roman a scăpat de faliment, permiţând ca locuitorii Romei să fie scutiţi de impozite timp de un an, să primească fiecare câte 650 de denari, şi au fost finanţate timp de 123 de zile serbări la Roma cu peste 10.000 de gladiatori şi 11.000 de fiare sălbatice!

Primul popor antic european care a realizat o unificare a tuturor triburilor având aceeaşi etnie a fost cel dac. Ocupaţia romană a întrerupt procesul de unificare naţională pentru 1812 ani. Unde ar fi fost acum România, fără aceste vicisitudini ale istoriei? De reţinut: pentru cucerirea Daciei, Traian a fost nevoit să mobilizeze peste 60% din armata imperiului! În secolele VI-V î.e.n., civilizaţia dacică era atât de dezvoltată, încât se putea măsura cu cea persană a lui Darius (522-486 î.e.n.).

Herodot afirma că „tracii sunt cel mai numeros popor după inzi”. În această zonă, se înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din lume (18.000 de ani), cea mai veche activitate de minerit din lume, cel mai vechi topor-târnăcop de miner, cel mai vechi harpon şi cel mai vechi vârf de lance cu două caneluri (tip baionetă) din lume (toate peste 18.000 de ani vechime), cea mai veche activitate din metalurgia aramei din lume (8.000 de ani), cea mai veche exploatare şi prelucrare a aurului din Europa şi cea mai veche scriere din lume (7000 de ani). Limba română este cea mai unitară limbă din Europa, vorbită de cel mai mare număr de oameni şi cuprinde cel mai mare număr de cuvinte de origine latină în raport cu celelalte limbi neolatine. În fapt, romanii descindeau din marea şi nobila gintă a traco-dacilor.

Pe la 1400 î.e.n. în Dacia nord-dunăreană a apărut cea dintâi şcoală cu local propriu de pe Terra, ANDRONICONUL, unde preoţii zalmoxieni predau toate disciplinele universitare, începând cu teologia, astronomia şi astrologia. Pitagora şi elevii săi şi-au completat studiile universitare la şcoala zalmoxiană întrucât după mărturiile lui Platon şi Socrate, în Dacia nord-dunăreană erau cei mai învăţaţi medici din lume, superiori medicilor greci. Hesion scria că Zalmoxe „a promovat o învăţătură despre un trai nou, mai înţelept decât al grecilor”. Tot Zalmoxe a introdus în şcoala sa studiul Dreptului, Belaginele, care stau la baza civilizaţiei umane. Pe atunci, evreii erau încă sclavi în Egipt! Platon, Socrate, Orfeu, Achile, Traian vorbeau limba traco-dacă. În Dacia se scria cu litere latine, care erau şi litere dacice! În această limbă comună i-a scris Decebal lui Traian pe o iască de fag. Marele lingvist italian Giaccomo Devoto stabileşte „începutul tranziţiei daco-romane dincolo de anul 2000 î.e.n.”, când evreii nu existau nici măcar ca păstori!

De unde vine denumirea de Dacia? De la prima regină a statului dac străbun, Dacia-Dokia-Sorita, slujitoarea Soarelui, Marele Zeu, care a fost preoteasă şi regină pe la 3.000 î.e.n. La impactul cu romanii, dacii credeau în nemurirea sufletului şi erau deja monoteişti. Din punct de vedere al concepţiei filozofico-religioase, erau şi au rămas net superiori romanilor. Ei nu credeau decât într-un singur om-zeu, Zalmolxis. Geţii cinsteau crucea, observând că una dintre cele mai frumoase constelaţii din emisfera boreală (50 de stele vizibile) are principalele stele dispuse în cruce, în dreptul Căii Lactee. Numele constelaţiei Lebăda este astfel un omagiu adus Păsării Divine pentru daci.

Iată ce ne arată Platon în Charmides, unul din celebrele lui dialoguri, din care extragem un pasaj absolut senzaţional: „Aşa stau lucrurile, Charmides, şi cu descântecul nostru. L-am învăţat, cu prilejul unei expediţii, de la unul dintre medicii traci ai lui Zalmoxis, despre care se zice că au şi darul de a te face nemuritor! Căci, spunea el, toate se trag din suflet, atât cele rele, cât şi cele bune, ale trupului şi ale fiinţei noastre întregi, revărsându-se din suflet, aşa cum se răsfrâng de la cap asupra ochiului. Ca urmare, mai ales sufletului trebuie să îi dăm îngrijire, dacă vrem ca, deopotrivă, capul, cât şi restul trupului să o ducă bine. Iar sufletul, spunea el, se îngrijeşte cu anumite descântece, care sunt, la rândul lor, spusele şi gândurile frumoase!” 

Freud şi psihanaliza lui? Evreii au „descoperit iar America” după mii de ani! Şi încă o informaţie care ne lasă fără grai: într-o locuinţă de pe dealul Grădiștei a fost descoperită o trusă medicală cu bisturiu şi pensetă din bronz; la Piatra Roșie, un scalpellum tot din bronz; iar la Poiana, sonde medicale şi un schelet cu craniul trepanat! Religia geţilor spunea că la naşterea celor doi Fraţi Divini, Apollo şi Artemis, care a avut loc la solstiţiul de iarnă, Domnul Ceresc a luminat şi a încălzit pământul, încât zăpezile s-au topit şi au înflorit merii. În acelaşi timp, numele Zeiţei Mame, Maria-Maris însemna şi „floare de măr”.

De atunci, de când au înflorit merii iarna, Anul Nou, care era la 1 martie, a fost mutat la 1 ianuarie, dată preluată mai târziu şi de romani. Ei bine, evreii au preluat de la traco-daci data de 1 martie ca An Nou. S-a mai spus apoi că Iisus Hristos a fost influenţat, în filosofia sa, de esenieni. Numai că esenienii au fost iniţiaţi de traci, de preoţii lui Zalmoxe. Acest lucru este recunoscut până şi de Jose Phus Flavius, fostul răzvrătit iudeu împotriva Romei, devenit… mare istoric în Antichităţile iudaice: „Ei nu trăiesc prea diferit de lume, dar viaţa lor aminteşte în cel mai înalt grad de cea a dacilor numiţi pleistai”.

După cum ne arată Jose Phus Flavius în Războiul iudaic, esenienii constituiau practic prima confrerie de tip comunist din istorie: dispreţuiau bogăţia, între ei nu vindeau şi nu cumpărau nimic, jurau să respecte dreptatea faţă de oameni, trăiau în „frăţii” cărora îşi predau toate veniturile şi bunurile, gestionate în comun, respingeau prezența femeilor (temându-se de desfrânarea şi trădarea lor). Intenţii şi obiceiuri pozitive pe care, ulterior, evreii le vor adapta negativ în viitoarele lor „frăţii” masonice. Realitatea de care evreii, cei mai mari falsificatori ai istoriei, fug ca necuratul de tămâie, este că filosofia pozitivă creştină s-a născut pe teritoriul Daciei, ei nefăcând altceva decât să o preia în folos propriu pentru a distruge din interior Imperiul Roman şi a-şi justifica pretenţiile de „popor ales”, dornic de a stăpâni Lumea! Aşa cum Biblia a fost „prelucrată” timp de 1000 de ani, în folos propriu, aşa şi dovezile istorice privind primordialitatea universală a Traco-Daciei de Centru al Lumii, au fost distruse cu perseverenţă pe parcursul ultimelor două milenii!

Istoria mai are multe mistere şi unul dintre acestea, absolut senzaţional, poate fi modul în care două popoare înrudite, traco-dacii şi romanii, care dominau lumea antică, au putut fi asmuţite unul împotriva celuilalt. Oare, întâmplător, vizionarul indian Sundar Sing a prevestit, prin anii ’30, că România va fi Noul Pământ al Făgăduinţei, iar Bucureştiul va deveni Noul Ierusalim?

         Sursa : https://burebista2012.blogspot.ro/2017/10/de-ce-nu-iubesc-deloc-asa-zisii.html