Mult
timp conceptul de subconstient colectiv a ramas o simpla teorie care
i-a intrigat pe savanti, lipsita insa de prea multe dovezi care sa o
sustina. Nimeni nu punea la indoiala faptul ca orice om are o latura
intunecata, dar explicatia lui Jung ar fi putut fi o simpla inventie
intelectuala, ce-i drept geniala. Dovezile au inceput sa se acumuleze
abia recent, dar nu au facut decât sa aprofundeze si mai tare misterul.
Spre exemplu, se stie de mult timp ca daca un om devine singur si
izolat, asa cum se intâmpla adeseori cu vaduvele batrâne, riscul de
boala si de moarte creste prin comparatie cu cazul persoanelor cu
conexiuni sociale puternice. O casnicie fericita te face intotdeauna mai
sanatos. La inceput aceasta descoperire a fost greu de acceptat,
intrucât cercetatorii din domeniul medicinii nu vedeau nicio conexiune
intre minte si corp. Cum ar putea sti inima sau o celula precanceroasa
ce simte omul? A fost nevoie sa fie descoperite asa-numitele
molecule-mesageri pentru a demonstra ca cerebelul traduce toate emotiile
prin secretia de substante chimice echivalente. Atunci când aceste
molecule-mesageri ajung in fluxul sanguin si invadeaza sutele de
miliarde de celule, fericirea sau nefericirea omului sunt transmise
inimii, ficatului, intestinelor si rinichilor.
Peste noapte, medicina mintii si corpului a capatat astfel o baza
stiintifica „reala” caci nimic nu pare mai real in ochii oamenilor de
stiinta decât substantele chimice. Jung a mers insa mult mai departe,
emitând ipoteza ca fericirea sau nefericirea pot fi impartasite de
intregi grupuri de oameni. De ce izbucneste un razboi in Irak sau in
Ruanda? Explicatiile ar putea avea de-a face cu feudele tribale si cu
convingerile sectare. Sunt oare acestea inmagazinate in subconstientul
colectiv, sau exista pur si simplu milioane de parinti care le spun
copiilor lor sa pastreze resentimentele ancestrale?
Nu are niciun rost sa clatinam din cap si sa afirmam ca acest tip de
comportament este barbar si necivilizat. Realitatea este ca cele mai
mari bai de sânge din intreaga istorie a umanitatii s-au produs in
timpul celor doua razboaie mondiale, când au murit milioane de soldati
cât se poate de civilizati. Unii dintre ei scriau poezii, altii cântau
la pian sau stiau greaca ori latina. Dupa ce razboaiele s-au incheiat,
Europa a privit retroactiv ce s-a intâmplat si a ajuns la concluzia ca
macelul s-a datorat unui val de nebunie colectiva. Realitatea este insa
ca razboiul a fost provocat de oameni vestiti pentru inteligenta si
pentru luciditatea lor. Altii au protestat, dar au fost inchisi sau
trimisi pe prima linie a frontului, culme a ironiei tragice care a ucis
multi dintre omenii care urau cel mai tare razboiul si care nu isi
doreau altceva decât sa il impiedice.
La fel ca si constientul, inconstientul are un scop, si anume sa isi
perpetueze existenta. Intr-un faimos experiment social facut la
Universitatea Stanford, psihologii au creat artificial conditii de
inchisoare pentru a intelege mai bine cum ii trateaza paznicii pe
prizonieri. Un numar de studenti a fost impartit in doua grupe, unii
jucând rolul paznicilor, iar ceilalti pe cel al prizonierilor.
Studentilor li s-a acordat o libertate totala de a-si juca rolul asa cum
doresc. Experimentul a trebuit intrerupt dupa numai câteva zile,
intrucât studentii care jucau rolul paznicilor au inceput in scurt timp
sa ii abuzeze grav pe prizonieri, umilindu-i si chiar agresându-i
sexual. Acest lucru i-a uluit pe organizatorii experimentului, care au
creat teoria „merelor bune in containere rele”.
Vechiul mod de gândire le spunea psihologilor ca un singur mar
stricat poate forta un intreg grup sa isi asume un comportament gresit.
Bunul simt ne spune ca un lider de banda isi poate sili adeptii pasivi
sa comita cele mai atroce crime. Faimoasele farse pe care si le fac
adeseori studentii merg nu de putine ori prea departe tocmai din cauza
acestor mere stricate. Experimentul de la Stanford a demonstrat insa
exact opusul acestei teorii. Toti participantii erau studenti foarte
buni la o universitate de prestigiu. Comportamentul lor aberant nu a
avut drept cauza faptul ca erau mere stricate, ci s-a datorat faptului
ca au fost pusi intr-un mediu care a facilitat iesirea la suprafata a
fortelor intunecate din constiinta lor. Practic, psihologii au creat un
incubator pentru umbra, care a condus la nasterea violentei in grup.
Umbra poate aparea la suprafata intr-un anonimat complet, asa cum se
intâmpla atunci când indivizii isi pierd identitatea intr-o mare
multime. Aceasta pierdere a individualitatii devine cu atât mai mare
daca nu exista niciun fel de consecinte pentru actiunile rele. Absenta
legii si ordinii amplifica acest efect, la fel ca si permisiunea de a
actiona in afara moralitatii normale. Daca mai exista si figuri
autoritare care incita multimea la un comportament agresiv, promitându-i
derogarea de la orice pedeapsa, umbra se dezlantuie si mai abitir. La
toate acestea se adauga si alti factori agravanti, cum sunt: saracia,
analfabetismul si vechile conexiuni tribale, precum si orice mod de a
gândi de genul: „noi contra lor”.
Atunci când vorbesc de aparitia umbrei in acest context, ma refer la
orice fel de patologie de masa. Experimentul de la Stanford explica
abuzurile facute la inchisoarea Abu Ghraib din timpul razboiului din
Irak. Orice ghetou este un exemplu de mediu „stricat” in care exista
mere „bune”. De aceea, nu ar trebui sa consideram clasa mai putin
privilegiata inferioara din punct de vedere moral. Distrugerea
ecosistemului reprezinta o forma de violenta indreptata impotriva
planetei. La ea participa inclusiv oameni buni care fac lucruri foarte
rele pentru simplul motiv ca li s-a acordat permisiunea si sunt
constienti ca nu risca nicio pedeapsa (cu exceptia efectelor colective
ale deteriorarii mediului exterior carora trebuie sa le facem fata cu
totii).
Atunci când se trezesc din comportamentul lor gresit, oamenii par
confuzi si dezorientati. Violenta la care s-au dedat li se pare un vis
incetosat, chiar daca au participat la orori precum razboiul sau
genocidul. Asadar, umbra ne tine in chingile ei prin doua mecanisme: ea
ne mentine inconstienti, dupa care erupe cu o putere incredibila ori de
câte ori doreste.
Poate ca te intrebi: „Ce au toate acestea de-a face cu mine?”. Marea
majoritate a oamenilor nu au participat la o dezlantuire a umbrei de
genul celei de la Abu Ghraib. De aceea, in loc sa ii intelegem pe
soldatii care si-au abuzat prizonierii, noi cautam tapi ispasitori pe
care sa ii pedepsim, caci explicatia merelor stricate ni se pare mai
usor de acceptat. Si totusi, este suficient sa iesim cu masina pe strada
pentru a elimina in aer nu mai putin de noua kilograme de dioxid de
carbon, gaz cu efect de sera care pune in pericol viata pe intreaga
planeta. Daca ne-am pune mintea la nivel societal, noi am putea eradica
acest rau in doar câtiva ani. Solutiile exista deja pe hârtie, de la
masini ecologice si pâna la combustibilii alternativi. Atunci de ce nu
le exploatam? Deoarece este mult mai usor sa ramânem inconstienti.
Scepticii au dreptate sa afirme ca toate acestea nu dovedesc inca
existenta subconstientului colectiv. Ce dovezi concrete exista ca
membrii societatii sunt conectati prin fire invizibile, dincolo de
cuvinte si de presiunile semenilor lor?
La ora actuala a aparut un nou domeniu al sociologiei numit
„contagiunea sociala”, un fenomen profund misterios care ar putea
schimba tot ceea ce gândim in legatura cu comportamentul nostru. Stim cu
totii cum apar modele si trendurile. Cineva face ceva nou, cum ar fi sa
trimita un SMS, sa renunte la MySpace pentru Twitter sau sa joace un
nou joc video, si peste noapte toata lumea il imita. Nimeni nu stie de
ce anumite comportamente se raspândesc cu atâta viteza, la fel ca un
virus. Ce anume ii determina pe oameni sa actioneze la fel?
Aceasta chestiune devine de interes medical acut daca doresti sa
opresti un grup de oameni de la un comportament daunator, de pilda sa ii
convingi pe tineri sa nu mai fumeze sau sa impiedici populatia unei
tari sa devina obeza. Cele mai avansate cercetari in acest domeniu au
fost facute de doi cercetatori de la Harvard, Nicholas Christakis si
James Fowler, a caror carte recenta, Conectati, a fost recenzata intr-un
articol din revista New York Sunday Magazine. Christakis si Fowler au
analizat datele din cel mai mare studiu national referitor la bolile
cardiace, care a analizat comportamentul a trei generatii de oameni din
Framingham, Massachussetts.
Cercetatorii au studiat 5.000 de oameni si cele 51.000 de conexiuni
sociale ale acestora cu membrii familiilor lor, cu diferiti prieteni si
colegi.
Prima lor descoperire a fost ca daca o persoana se ingrasa, incepea sa
fumeze sau se imbolnavea, membrii de familie si prietenii apropiati
aveau tendinta sa faca acelasi lucru, intr-o proportie mai mare de 50%.
Acest lucru a confirmat un principiu al sociologiei cunoscut de zeci
de ani: comportamentul uman este contagios. Cu totii am experimentat
acest lucru prin presiunile pe care le-am simtit din partea semenilor
nostri sau prin observarea aspectelor comportamentale „genetice„.
Inversul acestei afirmatii este la fel de adevarat. Daca te insotesti de
oameni sanatosi, ai automat tendinta sa adopti un comportament sanatos.
Nu este, insa vorba numai de sanatate. Practic, orice comportament este
contagios. Spre exemplu, un student care sta intr-o camera de camin cu
colegi studiosi si cu note mari are tendinta sa isi imbunatateasca
notele ca urmare a asocierii cu ei.
A doua descoperire a cercetatorilor Christakis si Fowler a fost insa
mult mai misterioasa. Cei doi au descoperit ca legaturile sociale pot
sari o veriga. De pilda, daca persoana A este obeza si cunoaste persoana
B, care nu este obeza, un prieten al lui B are cu 20% mai multe sanse
sa fie obez, iar un prieten al acestuia cu 10% mai multe sanse. Acest
„al treilea grad al conexiunii‚ se refera la orice tip de comportament.
Astfel, un prieten al unui alt prieten te poate predispune catre fumat,
catre nefericire sau catre singuratate. Statisticile dovedesc acest
lucru, chiar daca tu nu l-ai cunoscut niciodata pe prietenul prietenului
tau.
Descoperirile lui Christakis si Fowler sugereaza ca exista fire
conectoare invizibile care strabat intreaga societate. Gândeste-te putin la implicatiile acestui lucru (daca cercetarile lor vor fi confirmate
inclusiv de alti savanti). Conceptul de subconstient colectiv a fost
creat acum mai bine de un secol de catre Jung. Sa fi intuit oare Jung
existenta firelor conectoare invizibile cu mult timp inainte de
descoperirea lor propriu-zisa? Dar nu aceasta este intrebarea cea mai
importanta. Ce fel de conexiuni pot exista in lumea invizibila, fara ca
oamenii sa le banuiasca existenta si care se transmit de la unii la
altii fara macar ca ei sa isi vorbeasca sau sa se cunoasca?
Chestiunea este extrem de complexa, iar noi ne aflam abia la
inceputul intelegerii acestui mister. Noile cercetari legate de
contagiunea sociala sugereaza faptul ca exista o minte unica ce
coordoneaza nu doar modele si trendurile generale, sau imitarea
semenilor, ci si cunoasterea de la distanta a actiunilor celulelor
cerebrale de catre alte celule cerebrale, ceea ce explica de ce doi
gemeni aflati la distanta de mii de kilometri unul de celalalt pot sti
ce face celalalt in momentul respectiv. Aceste fire conectoare
invizibile arata ca subconstientul colectiv este activ in foarte multe
domenii ale vietii. Contagiunea sociala stârneste valuri deoarece se
bazeaza pe date stiintifice, iar posibilitatea de a impartasi cu totii
aceeasi minte poate schimba din temelii religia, filozofia si chiar
semnificatia vietii in general.
In aceste conditii, devine evident ca umbra insasi este una
colectiva. Toti oamenii contribuie la crearea ei, ori de câte ori ramân
inconstienti. Exista nenumarati oameni care transmit mesaje de teama
crezând ca fac un lucru bun. Toti patriotii care isi apara tara se
asteapta sa fie onorati si laudati. Triburile care se lupta unele cu
altele cred cu convingere ca trebuie sa faca acest lucru pentru a
supravietui. Noi opunem rezistenta umbrei noastre si ii negam existenta
datorita indoctrinarii la care am fost supusi si hipnozei generate de
conditionarea sociala.
Experientele din copilarie ne reamintesc in permanenta din
subconstient ca „cutare lucru este bun, cutare lucru este rau, cutare
lucru este divin, iar cutare lucru este diabolic”. Toate societatile
sunt structurate pe o astfel de indoctrinare. Ceea ce uitam noi este ca
in acest fel cream un sine colectiv. In cazul in care copiii ar fi
invatati de mici sa devina constienti de umbra lor, impartasindu-si
deschis sentimentele negative, iertându-se pe ei insisi pentru ca nu
sunt „cuminti” tot timpul, invatând cum sa se elibereze de impulsurile
lor agresive prin canale sanatoase, daunele provocate societatii si
ecosistemului ar fi mult diminuate.
Deepak Chopra, Debbie Ford, Marianne Williamson –
„Efectul umbrei: revelarea puterii ascunse a Sinelui tău real”
Sursa:
https://energiepozitiva.wordpress.com/2015/05/14/subconstientul-colectiv/
